Taxi gratuit

Stăteam pe marginea drumului, cu degetul mare de la mâna dreaptă ridicat. Îmi înțepenise mâna. Aveam deja zeci de minute de când tot făceam binecunoscutul semn al autostopiștilor. Trebuia să ajung cât mai repede din Oradea în Arad, și încă nu se îndurase niciun conducător auto să oprească.

La un moment dat oprește lângă mine o Toyota Yaris. Șoferul, vesel din cale afară, mă invită amabil și pornim spre Arad.

Mă uitam cu coada ochiului spre șofer… era entuziasmat. Avea aerul unui copil care își primise jucăria preferată. Era ceva în gesturile lui, nu conducea ca alți șoferi… părea că mângâie cu mâinile volanul, iar cu privirea – bordul. Deodată zice:

– Auzi? … Ascultă cu atenție. Auzi?

Mă concentrez să percep zgomotul de care zicea. Uimit, îi răspund:

– Nu aud nimic. E chiar liniște, nu aud niciun zgomot.

– Tocmai. E așa de silențioasă mașina asta. Te poți bucura de călătorie în liniște. Știi că nu-i doar o mașină? E hibrid. Ai impresia că plutești, nu conduci. Să nu mai zic că din clasa ei are și cel mai scăzut consum de dioxid de carbon.

Își plimba degetele peste textura fină a bordului. Zice, visător, mai mult ca pentru el:

– Vai, cât de mult îmi place bordul multimedia. Uite, ăsta e computerul de bord și mai are și radio, mp3 și bluetooth…

Până aici, îmi zic. Deja încep să mă simt în plus.

– Înțeleg că vă place mașina dumneavoastră, dar o alintați prea mult.

– Tocmai asta e problema, că nu e mașina mea. E a șefului. M-a trimis cu un pachet la un client la noi în oraș…

Deja mă pierdeam în detalii. Zic:

– Cum în oraș? În Oradea? Că noi mergem spre Arad…

– E, Oradea! La noi, în Timișoara.

Încep să mă scarpin în creștetul capului. Nu mai înțeleg nimic.

– Hai să te luminez. Păi azi dimineață îmi zice șeful să iau mașina lui și să duc un pachet la un client. Duc coletul și zic să profit de ocazie și să mă mai plimb puțin cu minunăția asta. M-am oprit să iau un corn, ceva, că nu mâncasem nimic. Acolo o femeie m-a întrebat cum poate să ajungă la autogară să ia microbuzul spre Arad.

Entuziasmat că mai am un motiv să mă plimb, mă ofer să o duc la autogară. Pe drum mă gândesc să fac o faptă bună și plus că mă mai pot plimba puțin cu Toyota lui Șefu’. Așa am adus-o pe doamna, gratuit, până în Arad. Din Arad am adus pe altcineva tot așa, gratis până în Oradea. Acum te duc pe tine până în Arad și de acolo mai caut pe cineva să duc în Timișoara.

Îmi place să fiu… taxi gratuit. După aia mă duc înpoi la firmă, unde o să îndur cearta șefului, că mă tot sună într-una de trei ore. Dar nu-mi pare rău. Plus că nu e vina mea… E „vina” mașinii, că nu mă mai pot despărți de ea.

Atunci m-am hotărât. Dacă mai fac autostopul, nu mai stau cu mâna întinsă la toate mașinile… o să fiu mai selectiv. O să fac semn numai la șoferii de Toyota 😉

Acest articol este scris pentru SuperBlog 2013.