E dimineață, ne dezmorțim cu o ceașcă de cafea într-o gară mică, uitată de lume și de trenuri. Suntem noi trei, Doamne, și toți trei, „echipa de șoc”: Tibi – cel mai bun bucătar pe care îl întâlnisem vreodată, Ionu’ – chelner de meserie, chelner și în timpul liber (avea omul ăsta un talent de a induce o stare de bine și un zâmbet hollywoodian care punea pe jăratec toate madamele din jur) și eu, barman de ocazie.
Tibi și Ionu’ erau un duo care în timpul liber mai făceau un ciubuc pe la chefuri, la o aniversare: Tibi pregătea gustările, iar Ionu’ o servea galant.
Tibi fusese angajat să pregătească meniul pentru o aniversare în familia LuxuryGifts.ro. Iar pentru slujba din seara trecută apelaseră și la talentul meu de a amesteca sau mai bine zis, încurca, băuturile.
Așa am ajuns toți trei la o cabană ascunsă în munți, unde am învățat că luxul nu înseamnă neapărat exces, ci să știi să combini opulența cu eleganța simplității.
În gara mică, de sat de munte stăteam acum mulțumiți de munca depusă, dar abătuți că se terminase. Și incă uluiți de bogăția luxului la care fusesem martori cu o seară înainte, la cabană. Ne uitam muți unul la altul, dar fiecare se gândea la același lucru, dacă visasem sau nu.
Ionu’ trage aer în piept, schițează un zâmbet ca din revistele de modă și scâncește mai mult pentru el:
– Băi, voi ați văzut?
De văzut, văzusem și noi, dar încercam să ne dezmeticim.
– Am văzut Ionu’, am văzut. Vreau și eu puțin lux. Chit că muncesc pe brânci, dar vreau și eu să mă răsfăț nițel. Ce bine s-ar potrivi la mine în sufragerie un glob d’ăla pământesc cu pix… Hai că v-am dat o idee de cadou, știți și când mi-e ziua… se trezeste vorbind și Tibi.
– Haha. Că tot sunt în domeniu, zic eu, ce ziceți de barul pe rotile? Și cu glob pământesc cu tot… Așa să tot înveți geografie. Dacă primesc unul, promit că învăț pe de rost toate capitalele.
Urmează iar o pauză, toți trei cu gândurile departe, fiecare la ceea ce-i căzuse cu tronc cu o seară înainte la aniversarea LuxuryGifts.
Cabana, aerul tare de munte, peisajul care părea mai degrabă o imagine desprinsă dintr-un wallpaper pentru desktop, interiorul cabanei amenajat cu gust după regulile feng shui, clasa și eleganța celor din familia Luxury… toată această experiență își pusese amprenta asupra modului în care ne gândeam la viitor.
Din nou, Ionu’ sparge tăcerea:
– Știți, îmi tot zicea nevasta de feng shui, armonie și fluxuri energetice. De unde să știu eu d’astea? Eu mă pricep la cărat tava, aranjat frumos tacâmuri și, mai ales – trebuie să recunoașteți, la zâmbit. Dar de aseară mă tot gândesc că până și o simplă lumânare pe un aranjament cu ametist poate schimba schimba atmosfera. Plus că eu așa știam că ametistul e piatră din asta spirituală, care aduce succes în afaceri. De fapt tot aranjamentul interior îmi dădea o stare de calm, de bine… cu toate statuetele alea de argint.
– Dacă îți faci așa ceva acasă, promitem solemn că venim mai des în vizită pe la tine. Cam… de câteva ori pe zi?! glumește Tibi.
Într-adevăr în familia pentru care pregătisem aniversarea cuvântul de ordine era armonia. Eleganța se ghicea în orice gest, dar totuși, contrar diferenței de rang social, nu ne simțeam stingheri. Simțeam cumva că facem și noi parte din acea familie, cu un bunic ușor sever, dar drept, mama, tata, doi copii și un văr cu accent străin venit special pentru acea aniversare. Și deși fusesem doar simpli angajați pentru un eveniment și noi am primit cadouri. Mici atenții drept mulțumire.
– Îți dai seama cum se asortează butonii ăștia cu costumul și cu zâmbetul meu? Ehei… o să se topească toate femeile după mine când o să le flutur așa prin față butonii când le duc tava cu cocktail, zice Ionu’ admirându-și butonii primiți cadou.
– Poate femeile or să se topească, dar ai grijă să nu te snopească… nevastă-ta. Așa că ai grijă… spatele drept și privirea drept în față, zic și eu, trăgând cu ochiul la cadoul meu, un suport de sticle de vin, prelucrat manual.
Tibi încă nu-și desfăcuse cadoul, iar noi, curioși, îl tot împingeam de la spate. Într-un final, desface cutia frumos ambalată și printre hohote îmi zice:
– Ai promis că dacă primești un glob pământesc înveți toate capitalele? Poți să vii în vizită la mine să repeți la geografie, dar cu grijă, să nu dai în diabet.
Și ne arată mândru cadoul saău – un glob pământesc – bombonieră.
Acest articol este scris pentru SuperBlog 2013.
