Devron mi-a dat cu … Flick

La mine, sedentarismul este la el acasă, dacă pot spune așa. De dimineața, până târziu în noapte – birou. Atât! Două-trei scânduri îmbinate, un scaun și un laptop. Universul meu măsoară cam doi metri pătrați și mă uit în zare chiar până la mai mult de 40 de centimetri, unde e peretele.

Mișcare mai fac doar până la magazin și scurte plimbări, numai dacă nu trebuie vreun proiect terminat… ieri, sau dacă nu cumva vreo campanie programată peste două săptămâni, trebuie de fapt pornită azi. Nu mă plâng. Îmi place enorm ceea ce fac, dar sedentarismul ăsta se simte. Rău! Așa că de vreo doi ani mă tot bătea gândul să îmi iau bicicletă, poate-poate mai pun și eu vreun mușchi la lucru și să mai scad niște centimetri de burtică.

Dar știi cum e, când sunt bani, fie nu este timp, ba se mai sparge un dinte, se mai strică vreo mașină de spălat sau „hai să schimbăm mobila din bucătărie”… iar când este și timp, voință și nici nu sunt necesare fel de fel de reparații… întârzie plata și musai să intri în rezerve. Timpul trece și ciuciu bicicletă.

Acum vreo două săptămâni îmi zice prietenă-mea:

– Vezi că e la Flick Domnul Rimă pe pagina de Facebook un concurs. Premiul e fix ce-ți trebuie, să nu te mai vaieți atâta că te-ai îngrășat, o bicicletă Zerga de la Devron.

– Neah, nu mă bag. Nu am eu noroc la concursuri.

– Trebuie să faci patru versuri care să conțină două cuvinte cheie. Hai că ești cel mai deștept, cel mai frumos și cel mai bun, cel mai … (ok, recunosc, ultima propoziție nu a spus-o, e adăugată de la mine, că se potrivește 🙂 )

– Mmm, câți s-au băgat la concurs?

– Nu sunt mulți, puțin peste o mie.

– Peste o mie??? Da.. și fix eu o să câștig, ce să zic.

– Bagă-te.

– Nu mă bag.

– Bagă-te!

– Nu mă bag.

…

…

– Bagă-te!!!

– Mă bag.

Îmi pun puțin creierașul prăfuit la muncă … (prăfuit în sensul că nu am mai încercat să compun ceva de mult timp, nu de la alte prafuri, să ne înțelegem) și îmi ies cele patru versuri norocoase:

Am strâns bani, am făcut chetă,
Să îmi cumpăr bicicletă.
Dar cu taxele actuale,
Nu-mi ajung nici de pedale.

Adaug și hashtag-urile necesare #CuFlickPeBicicletă #RimeCuDevron, public comentariul și mă întorc la muncă.

După vreo alte două-trei zile, stresat cu munca, revizii pe proiect și alte minunății, am uitat de faptul că Flick, organizatorul concursului, avea programat un live pe Facebook în care erau nominalizați cei zece finaliști ale căror versuri l-au uns pe suflet pe Mister Flick 🙂 , iar din cei zece numai unul norocos avea să fie ales prin extragere pe platforma random.org.

Live-ul îl avea pe la opt seara. Pe la unșpe, unșpe și ceva, când am terminat lucrul, zic și eu să intru pe Facebook să vad dacă mai ninge pe afară, cine a mai murit, cine pe cine mai înjură… chestii din astea de zi cu zi. Văd că am ceva notificare de la Flick, intru pe pagina sa, să văd și eu live-ul… în reluare:

Nu apuc să văd măcar cinci minute, că încep să primesc mesaje în privat. „Felicitări!”, „Bravo, mă!” Cum nu știam ce se întâmplă, m-am blocat. Un amic de pe Facebook a băgat spoiler… „Bă, ai câștigat bicicleta lui Flick” Eu, de undeva din ceața deasă în care mă aflam „Ce?”. Derulez clipul până spre sfârșit și îl aud pe Flick „să-i dea Dumnezeu like”, iar comentariul meu era afișat pe ecran. Cred că în momentul ăla au aflat și vecinii că am câștigat sau or fi crezut că e meci și a băgat Craiova gol … din două, una.

În ziua următoare am fost contactat de băieții de la Devron și pot spune că felul degajat în care au decurs lucrurile a venit ca o binecuvântare, pentru că între timp, pe lângă proiecte, mi s-a mai adăugat și o răceală cumplită. Bicicleta mi-a fost livrată și mă aștepta cuminte, bibilită și ferchezuită la sediul magazinului on-line de biciclete Green Bike.

„Evenimentul” de predare a premiului a avut un aer foarte destins, s-a lăsat cu glumițe, s-au bucurat și ei că premiul a ajuns în Oradea la un … oltean și chiar am uitat de toate bolile pentru câteva minute. Poze nu prea am, că a făcut prietena câteva cu telefonul, dar cum emoțiile mele i s-au transmis și ei, cele mai multe poze au ieșit mișcate. Fotografii mai reușite au făcut băieții de la Green Bike, dar încă nu le-am primit.

Chiar dacă vremea nu a fost de partea mea, a nins cam toată ziua, nu am rezistat și am dat câteva ture prin parc, să mai scot puțin răceala din mine. Chiar a funcționat.

Am surprins plimbărica într-un clip alb-negru-verde:

Chiar dacă premiul e acum la mine în sufragerie, emoțiile concursului încă nu s-au atenuat. Mă mai trece un fior când revăd live-ul lui Flick, repet oricui îmi cere, cu bucurie, versurile câștigătoare, le mulțumesc băieților de la Devron Bike, Domnului Rimă – Flick căruia îi urez baftă la concursurile pe care le va organiza în continuare și noilor prieteni de la Green Bike Oradea.

A, da. Era să uit. Bicicleta o fi Zerga modelul, dar de chemat o cheamă Coana Bița. Nu de alta, dar așa se zice p’acilișea prin Bihor la bicicletă.