Anii ’90… ce minunăție… atâtea baute și toate prostiile pe care le face orice adolescent. Aproape orice adolescent. Pentru Pipicaca nu cred că au fost chiar atât de frumoși anii ăia. Pe când noi băgam chef după chef, ăsta stătea seara acasă și îi făcea mă-sii frecții cu carmol, învăța pentru testele la religie sau dracu știe ce putea să facă ăla acasă în fiecare seară, că de mers cu noi la chefuri, nu!
Numai că la un chef, o aniversare, a fost musai să fie cu noi. Nu că l-am fi chemat, ci era chiar el sărbătoritul, și deh, ar fi fost cam prea urât din partea noastră să nu-l toleram la propriul lui chef.
S-a ocupat mă-sa de toată organizarea: a închiriat o bodegă, a adus munți de mâncare și zeci de sticle de suc. Toate bune și frumoase, numa o singură bubă: ciuciu alcool. Dar și ăsta a aparut pe ascuns, că doar Pipicaca primise bani cadou de la părinți și vrând-nevrând i-a investit în câteva sticle cu „finețuri” pentru papilele noastre gustative.
Odată rezolvată și cea mai mare problemă, dă-i și chefuiește. Cum mă-sa organizase cheful doar cu scopul de a se lăuda cu banii lor, cu ce gusturi fine au și ce mâncăruri alese știu sa pună în fața aleșilor oaspeți, trebuiau luate urgent măsuri anti-plictis. Prima – schimbarea muzicii, că după atâta Pelvis Presli, Găosis și Boniem aduse de Madam Pipicaca, deja încolțeau gânduri criminale/sinucigase, care au disparut totuși după ce au început să se auda în boxe metale grele și foarte grele. Cheful a fost cât de cât salvat: bauturică – bifat, femei – bifat, mâncare era destulă și peste tot: pe mese, pe jos, pe tavan…
După vreo două-trei ore de chefuit, cum nu era obișnuit cu alcooalele, Pipicaca trage obloanele și dă-i la somn cu capul pe masă. Atââât! Ocazia perfectă de a-l face… de cacat, se ivise. Imediat dracii din noi au ieșit la iveală. Legiuni, nu altceva. Unu’ avea grijă ca prostul să nu se trezească, altul i-a tras pantalonii și chiloții, altul i-a turnat o juma’ de borcan de muștar cu hrean între buci… Dup’aia, toți la veghe, așteptând rezultatul.
Se trezește Pipicaca și după ce se foiește nițel pe scaun, își suge satisfăcut măseaua aia cariată, bea o gură de suc și simțind că parcă-parcă ceva e în neregulă. După ce se asigură că nu-l vede nimeni, își băgă o mână în pantaloni, și când o scoase, scârbit, convins că se căcase pe el, încetișor, se ridică de la masă și o tuli acasă pe ascuns.
A fost cam… de căcat faza, dar a meritat.
spanac
27/02/2012 la 11:56 pm
:))
Ba nu sunteti normali.
Saracu’ cretin.
Vezi ca nu-i bagat link la episodul 4 la Seriale cred.
Nu, de fapt n-ai tag seriale la post 😛
oltelean
29/02/2012 la 8:51 am
rezolvat 🙂 merci
free logo
05/07/2016 la 9:03 am
Ce bine ca nu mai am acei anii.