O legenda urbana (sper sa fie doar o legenda) de pe vremea „plumbuitului” băga spaima in consumatorii de spirtoase: țuica de pufoaica. Pentru cei care au facut ochi dupa lovitura de stat revoluția din objnoua, trebuie explicat procesul prin care se obtine licoarea asta magica.
– Recuzita: una bucata pufoaica (haina groasa și vatuita) ; una bucata w.c., musai d’ala de tara ; multe rude cacacioase ; un arac (par, bat) ; cazan de tuica, lemne de foc. Optional masca de gaze, medicamente antivomitive.
– Se leaga bine-bine pufoaica de arac si se introduce in w.c. Dupa ce haina a absorbit destula … materie maronie, se scoate, iar continutul se pune la fiert, in cazanul de tuica. Tot căcatul ala fermentat, cica, e plin de alcool etilic. Dupa gust, se pot adauga arome, siropuri de fructe. Ca reteta sa fie de succes, neparat se adauga drojdie si zahar.
Un truc folosit de fanii spirtoaselor pentru a afla daca tuica servita e de calitate sau … de cacat, era ca in timp ce savura un paharel din licoare, sa traga cu nesat dintr-o tigara fara filtru (de regula Carpati). Daca fumul de tigara avea gust dulceag, atunci ar fi avut de ce sa se panicheze: cantitatea de zahar din produsul in cauza era foarte mare, deci tuica nu era „curata”.
O alta varianta de bautura de tot cacatul ar fi tuica din gainat de pasare. Procesul e asemanator cu producerea tuicii de pufoaica, doar ca materia prima provine de la pasaretul diin ograda. Multi producatori rurali de alcooale aveau intinse prin toata curtea folii de plastic pentru a colecta cacarezele. Se pare ca pasarile nu digera de tot amidonul din semintele cu care sunt hranite, cacarezele fiind numa bune pentru pus la fermentat, impreuna cu cateva fructe si drojdie.
Zeama de electrozi, aia pe care se zice ca o bei odata in viata… bei la birt si mori acasa, era o varianta rapida de te imbata, dar si de a-ti testa norocul. Se pare ca nu trebuiau decat niste electrozi, care erau curatati, iar praful ala era fiert.
Decat sa bei prostii de genul asta, nu mai bine filtrezi niste spirt prin paine si gata tuiculita!?
spanac
26/02/2012 la 11:12 pm
imi aduc bine aminte…
ce vremuri…
oltelean
27/02/2012 la 1:43 am
parca tot mai bune erau vodca de Cluj si coniacul Drobeta
spanac
27/02/2012 la 11:33 am
de vodca cluj nush, dar coniacul drobeta ta. doar eram la sursa, chiar in drobeta 🙂
mai tarziu am dat-o pe tanita, in liceu.
si cand eram mic vara trebuia sa aduc corcoduse si prune pt tuica.
uram munca aia…
oltelean
27/02/2012 la 6:32 pm
Macar era „curată”, din fructe, nu de … cacao.
Si niet Tanita… prea dulce. „Vocta” rămâne de bază…
Yasmine Isabel
01/11/2014 la 9:12 pm
cine renunta la baut?????