Țiganii din Gorj rămâne fără palate, mânca-ți-aș

Datorită „sărăciei” în care se zbat țiganii, nu-și pot achita onorabil taxele pentru „căsuțele” alea cu 3 – 4 etaje. Sunt atât de neajutorați, că n-au bani să achite taxe măcar pentru un turnuleț din alea multe de pe palate. Autoritățile nu au primit ani de zile măcar un bănuț sclipitor din salbele grele cu galbeni ale minoritarilor.

Asta în condițiile în care milioane de români MUNCESC zi-lumină pentru un salariu de toată jena. Pentru un salariu din care statul îi ia cam o treime taxa de șmecher. Din puținul ce îi mai rămâne, fraierul muncitor își achită taxe, facturi. „Săracul” țigan, nu. Fiindcă e minoritar? Că e marginalizat de societate? Nu. Fiindcă așa vrea mușchii lui.

Dar statul le pregătește țiganilor „surprize-surprize”: nu ai taxele pe palat achitate, poți rămâne fără frumusețe (!?) de palat.

În cartierele țigănești din Gorj deja se simte miros de confiscare. E drept, izul ăsta de confiscare a palatelor se simte timid, acoperit de mirosul de balegă, de jeg, de transpirație și, mai ales, de mirosul ăla înțepător de usturoi în care se învăluie tot țiganul care se respectă. Zice-se că țiganii vor rămâne fără palate fiindcă au datorii care depășesc 500.ooo de lei.

Tot românul are de pierdut și din afacerea asta, ca din orice alte afaceri făcute cu țiganii. Ce mama dracului să facă statul român cu palatele alea grotești, total lipsite de gust și cu pereții impregnați de miasme??? Cum își poate recupera statul paguba? Degeaba le scot la vânzare, că „din părți” cumpărători. Cine dracu vrea să dea o căruță de bani pe o casă în țigănie. Poate să fie vândute tot țigani și așa se face un cerc vicios … peste ani iar vor fi taxe neachitate, iar scandal cu confiscări, ș.a.m.d.

Asta îmi aduce aminte de un banc: cică erau doi prieteni – un român și un țigan. Își fac ăștia case identice, una lângă alta, cu aceleași costuri. După un timp se hotărăsc să le vândă. Țiganul primea numai oferte generoase, sume imense de bani, iar la românul nostru nu se înghesuiau cumpărătorii și ăia care ajungeau la el îi dădeau numai sume mici-mici de tot. Supărat-fleașcă, românul îl întreabă pe țigan: „Bă cum dracu de ție îți dau ăștia bani grămadă, și mie nu, ca avem casele la fel de frumoase?” La care țiganul îi zice: „Fratele meu alb, io am marele avantaj că nu am vecin țigan”