Statul român încurajează munca la negru

Sănătate, CAS, șomaj, iar din ce mai rămâne se mai trage un impozit de 16%. Cam așa arată un fluturaș de salariu al românului. Sub formă de contribuții, aproape jumătate din munca omului ajunge în sacul fără fund al statului. La taxele plătite de omul de rând se mai adaugă, pentru aceeași muncă, taxele plătite de către angajator.

De acord, taxele și impozitele trebuie plătite, căci de ele nu scapi nici după moarte. Dar ce te faci când ajungi la mila statului? După ce ani de zile îți ia cât de mult poate, când trebuie să dea înapoi, statul începe să facă pe niznaiul. Chiar dacă salariul minim crește regulat, cu avânt heirupist, șomajul se calculează tot în funcție de un indice rămas mult în urmă cu realitatea.

Alo, votații noștri cei de toate zilele, ia să trăiți bine… cu 75 la sută din indicatorul ăla social de referință de 500 de lei, neschimbat din 2008. Aha… voi ziceți că dacă oferiți un șomaj de tot căcatul încurajați munca? Eu zic că încurajați munca… dar munca la negru și acum nu mă refer la culoarea angajatorului.

Păi ce avantaje am eu, după ce ani de zile am plătit sume ce depășeau valoarea unui salariu minim? Cu ce mă încălzește faptul că lună de lună am plătit contribuții de sănătate de peste 150 de lei? Cât de mult mă vor ajuta aia 250-350 de lei pe care i-am plătit lunar la CAS?

Trag linie și mă apuc de aritmetică. Timp de peste zece ani statul mi-a băgat mâna în buzunar lună de lună și mi-a înjumătățit venitul. Iar eu ca un bun contribuabil plătesc mereu pentru servicii deja achitate. Pentru o banală consultație la medic mă scobesc prin buzunare și de unde am, de unde n-am, plătesc 100 de lei. Pentru orice adeverință medicală, plătesc 15-20 de lei.

A da, ca să fie și mai încurcate căile statului, pentru o cerere către instituții trebuie să am colecție de timbre, deși nu sunt filatelist.

Ok, eu înțeleg nevoile statului, dar statul mă înțelege? Îmi vede nevoile? Mă sprijină la greu? NU. Atunci de ce mama dracului să mai fiu un om model, care își achită conștiincios taxele și impozitele? Ajung să-i înțeleg pe țiganii lăutari care pitulă pe unde pot orice bănuț aruncat de cheflii dornici de dedicații. Bravo lor!

Păi în loc să plătesc lună de lună, nu ar fi fost mai bine pentru mine ca acei bani să îi am ascunși pentru zile negre? Ar fi fost, cum să nu fie? Dar nu… eu și angajatorii mei am respectat legea. Dar cum să îmi mai doresc să fiu un cetățean model în viitor? Dacă după unșpe ani de muncă și stres statul îmi aruncă un rahat de ajutor care, culmea, e mai mic decât cheltuielile lunare pentru întreținerea unui câine comunitar.

Când vine vorba de dat bani înapoi, statul nu mai vede diferențele între sumele oprite din salarii. Cu riscul de a mă repeta, ce avantaje am acum, după ce am fost jecmănit lunar de 600-700, iar în lunile bune chiar 1000 de lei?

Băi statule, păi treabă-i asta? Eu îți dau o grămadă de bani, iar când se întoarce roata și am nevoie de tine, tu te scremi și-mi arunci un jeg de ajutor de 500 de lei? Ce căcat pot face cu banii ăștia când întreținerea pe lună de iarnă se ridică pe la 550 de lei? Ok… O să-i zic la tanti aia de la ghișeu „știți, n-am bani să plătesc căldura, dar să vedeți ce taxe și impozite frumoase am plătit în fiecare lună… Vorbiți cu statul, că mi-e dator și luați de acolo.”

Bine, ideea NU e că mă plâng că n-am bani, ci respectul pe care îl merit, iar statul nu mi-l acordă. Știu că ar trebui să îmi caut un loc de muncă și să încep iar să plătesc taxe, impozite, tot tacâmul ăsta financiar. Dar am un vis și acum e momentul să încerc să-l realizez, iar o slujbă prost plătită mai mult mă încurcă. Dacă voi reuși bine, dacă nu, iar bine. Oricum nu stau cu burta-n sus și să aștept să-mi vină banii grămadă acasă.