N-avui ce face într-o zi și mă dusăi cu vărul să facem galerie la un meci de fotbal. Mare meci mare de divizia  a cincea la el în sat. Atât de important era meciul ăla că nici până în ziua de azi nu am aflat cine cu cine juca. Bănuiesc doar că era Speranța Șopârlița vs. Unirea Pârșcoveni sau ceva …

Actele sunt rezolvate, viza este în regulă, deci și emoțiile de la ambasadă au trecut… cum te simți acum că ai primit undă verde pentru State? Cu bagajele demult pregătite, ești în aeroport și te îndrepți spre terminal. Un gând stupid nu-ți dă pace: de ce i se zice terminal? Îți pare mai potrivit … începutal, căci te îndrepți spre …

Să vii azi cu o idee nouă de joc video, e mare lucru. Toate sunt pe aceleași teme: război, invazii sau orașe pustiite de vreo molimă ce transformă oamenii în monștri. M-a lovit de ceva vreme o idee de gather quest și o fac publică azi (hehe, cine știe, poate vreun designer de jocuri va da cândva peste această postare …

Ce poate fi mai rău pentru cineva decât să fie nevoit să se îmbrace cu ceea ce-i aleg părinții, îndeosebi mama? – Ia asta mamă, chiar dacă e cu două mărimi mai mare. Ia așa, că mai crești, să-ți fie bună și la anu’. – Da’  cât să mai cresc? Că am deja douăj’ de ani… – Știi ce? Atâta …

Îmi aduc aminte de primii ani când m-am mutat în Oradea. Învățat cu mâncarea bună (ca) la mama acasă, a fost destul de grea trecerea la mâncarea de burlac: pateu cu mult „E”, supă alfabet la plic, în care predomina aceeași literă „E” și nelipsiții cartofi prăjiți pe care-i știam prea bine cum să-i fac… aproape scrum. Era bine cel …