De ceva vreme mă confrunt cu o problemă existențială: nu mai știu la ce filme să mă uit. Cele care apar acum, ori sunt remake-uri execrabile după filme mai puțin americane, dar mult mai bine gândite ; ori au subiecte atât de des folosite încât ajung să cred că toți folosesc aceleași două-trei scenarii și schimbă doar câte ceva pe ici, pe colo, prin punctele esențiale. Ideea e că, dacă tot mă chinui să caut un film, să citesc zeci de pagini pe imdb sau cinemagia, să umplu cu salivă tastatura cautând seed-uri pe site-urile de torrent și investesc spațiu de pe hard-disk, vreau să văd un film nenorocit, nu să adorm cu pufuletele în gură.
Recomandarea mea de azi e „Faces of Death”. Interzis în mai multe țări datorită scenelor brutale, filmul e un documentar-horror ce prezintă o colecție de materiale care au în comun moartea prin diferite cauze. Unele scene sunt reale: materiale tv, imagini filmate de către amatori, altele sunt refăcute de către realizatori după evenimente reale.
Scenariul și regia sunt asigurate de John Alan Schwartz (pe generic apare sub pseudonimele „Conan le Cilaire” pentru regie și „Alan Black” – scenariu). Naratorul e Michael Carr, având ca pseudonim „Francis B. Gröss”.
Filmul cuprinde patru părți realizate în: 1978, 1981, 1985 și 1990, plus „Faces of Death: Fact or Fiction?” (în care se prezintă modul cum au fost realizate cele patru episoade și cum au fost filmate scenele refăcute după diverse evenimente reale).
Chiar dacă apare ca un documentar ieftin, interzis celor slabi de inimă, după ce îl urmărești poți să realizezi ce ființă josnică e omul ; ce bine e totuși în România unde cel mai agresiv animal e maidanezul din spatele blocului și să te gândești de două ori înainte de apăsa pedala de accelerație. Nu recomand nimănui să urmărescă filmul cu găletușa de aripioare de la KFC în brațe sau cu Big Tasty de la McDonalds în bot, nu de alta, dar s-ar putea să îi rămână mancarea în gât la scenele în care se prezintă cum sunt tratate și sacrificate animalele din care se fac „bunătățile” alea.
Nota zece pentru coloana sonoră, pentru melodiile vesele pe care se derulează tragediile.
