Acas' aceste cuvinte ne doare Vrei cazare bună în Brașov? Caută cu atenție

Vrei cazare bună în Brașov? Caută cu atenție

5 minute de citit
3
0
1,559

În sfârșit a venit mult așteptatul concediu, cu liniște, relaxare. Da. Poate pentru alții. Că la mine se cam lasă cu aventuri.

După o noapte de mers cu trenurile CFR-ului, ajung dimineața pe la nouă jumate în Brașov. Sun la garsoniera pe care o rezervasem din timp… check-in după ora 12. Na, zic, nu-i bai… mai o cafeluță, o țigară, o plimbare și trece timpul.

Numa o mică… mare treabă îmi încurcă planurile de început de concediu. Pe drum am avut proasta inspirație să-mi alung foamea cu niște sandwich-uri pline de varză, castraveți murați și alte bolbotine. Măi nene, m-au lovit niște crampe la burtă de m-au trecut transpirațiile. Bălăriile pe care le mâncasem s-au combinat la fix cu cafeluța. M-am transformat într-un malaxor pe cale să explodeze, dar încăpățânat din fire, am rezistat eroic până după ora doișpe când mi-am primit camera și mult dorita baie.

Ei bine, de aici începe dezastrul.

Nu-s eu cine știe ce mironosiț (există cuvântul ăsta???), dar cum am intrat în garsonieră… mai bine zis în camera dintr-o curte plină de alte astfel de „garsoniere”… mi-a picat fața. Mi-am adunat moralul de pe jos și zis să-i dau o șansă. Dau să grăbesc formalitățile și vizitez repede ce era mai important pentru mine în momentul respectiv… baia și-mi mai pică o dată fața. Lângă duș domneau două ferestre mari, neacoperite, cu vedere spre vecinii din curtea comună – un cabinet/laborator dentar. Intimitate – zero barat. Orice aș fi făcut acolo aș fi împărtășit cu vecinii de curte. PAS! Asta fu garsoniera Ideal. Ideal ar fi fost să plec și să iau orașul la picior, să caut cazare în altă parte. Dar vezi matale, că nu-mi dădeau pace mișcările lăuntrice.

Refuz  camera politicos, transpirat de… emoții și contorsionat de crampe. Aleg o a doua „garsonieră”… vecina Unikat. Na-ți-o frântă că am dres-o. Am scăpat de dracu’ și am dat de tac-su.

Baia era relativ ok. Doar o mică-mică problemă la duș. Era setat pe stil de duș scoțian. Apa fiartă alterna cu apa rece, dar deloc deodată. Țopăind sub duș ca un urangutan în călduri dau stânga-dreapta de robinet, doar-doar găsesc combinația optimă. Ei aș! Era doar apă caldă… pardon, fiartă, ori rece, după cum avea chef boilerul. Brusc mă luminez… la minte, nu la față. În locul de țevii cu apa rece era un holz-șurub ce împiedica întreg ansamblul să se dărâme.

unikat - robinet

Trec cu vederea problemuța dușului. Mă gândesc că dacă-s destui care nu se spală cu lunile, oi rezista și eu o săptămână fără să mă desput. Băi, nu mă mai spăl, dar măcar pot să dorm. Ăăă! Pot să dorm? Prin fereastra din plin luminată se ghiceau fel de fel de umbre zgomotoase care se perindau prin curte.

Cumva a trecut ziua unu. Cu plimbări, cu belit ochii la spectacolele din Piața Sfatului… de frumos e frumos, nimic de zis. Dar în articolul ăsta vreau doar să mă plâng ca o babă reumatică. Despre părțile frumoase, care au fost destule, voi vorbi cu altă ocazie.

După o noapte grea, vine ziua doi, cu o trezire super. La 7 dimineața! Că-mi bătea lumina-n ochi de ziceai că-s la solar. Ca protecție la geam, aveam niște storuri portocalii care făceau o lumină frumoasă, galbenă, intensă, în toată camera. Dacă tot nu mai puteam dormi, măcar mă puteam bucura de priveliște pe fereastră… un alt cabinet dentar.

unikat - panorama

Ziua doi a fost dedicată căutării de alte locuri de cazare. Grea misiune în plin sezon. Dar am reușit.

Azi, în ziua trei am scăpat și de dracu, și de tac-so și am dat peste ceva rudă apropiată de-a dracului. Garsoniera Roberta 2. La cum arată dușul cred că o să cam put săptămâna asta.

roberta 2 - dus

Bine măcar că pe aici plouă destul de des.

În altă ordine de idei, înțeleg că e cerere mare pentru cazare, dar merită și clientul puțin respect. Înțeleg că sunt condiții modeste, nu are nimeni pretenții exagerate, dar nu îți lăuda „marfa” ca fiind de lux. Pe diverse saituri de turism vezi totul prezentat în poze artistic făcute, care ascund cu dibăcie realitatea. S-o ia dracul de tentație de sta într-o garsonieră ultracentrală. Data viitoare încerc hotelurile.

UPDATE: E ora 1 fără zece, noaptea. Acum o oră am avut de a face și cu polițaii. Au venit cu două dube căutându-l pe proprietar.  Se pare proprietarul că mai are încă două „minunate” garsoniere date în chirie, una din ele fiind chiar deasupra mea. Acolo se pare că niște… unii… au sechestrat/bătut/violat/omorât pe niște… una. Habar n-am, polițaii îs rezervați  la dat detalii. Acum încearcă să spargă ușa. Parcă văd că mâine în loc să mă duc la Bran, cum plănuisem, o să fac plimbări pe la secție să dau declarații. Ce concediu liniștit am!

Încarcă mai multe articole faine
Vezi mai multe din categoria aceste cuvinte ne doare

3 Comentarii

  1. spanac

    26/08/2013 la 9:17 pm

    Vai de tine. Măcar te-ai cântărit?
    La mine camera a fost chiar OK, în Hațeg. Asta n-a împiedicat-o pe nevastă-mea să mă trezească mai devreme decât voiam, ce-i drept…

    Dă-i replica

    • Iulian M.

      26/08/2013 la 9:27 pm

      Da ma… cumva am reu-shit. Si am consumat tot curpapirul din baie… din partea casei… adica jumatate de sul.

      Dă-i replica

  2. […] o poveste tristă  scrisă de un turist aflat în concediu prin Brașov și nu pot să nu mă mir de prostia unora. […]

    Dă-i replica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.