Nu contează cât de lung am părul…

În cei aproximativ 15 ani de purtat plete m-am lovit de diverse probleme cu podoaba capilară. Pe majoritatea am reușit să le rezolv cumva, după cum m-a tăiat capul, fără a apela la specialiști sau foarfeca frizerului. Rezultatul tratamentului „după ureche” a fost subțierea considerabilă a firului de păr.

Nu am antecedente de calviție în familie, dar nici nu-mi doream să fiu eu deschizător de drumuri în acest sens. Speriat de posibilitatea ca inevitabilul să se producă și scalpul să iasă la lumina zilei, am scurtat, totuși, în urmă cu doi ani părul… cam cu vreo 80 de centimetri.

Între noi fie vorba, am început chiar să folosesc un tratament pentru regenerarea firului de păr. Șamponul anticădere combinat cu loțiunea regenerantă cu petroleum au făcut minuni pentru mine. Și fizic, dar și moral, că am scăpat de stresul că voi avea o chelie creață.

Efectele îngrijirii chiar se văd. Pe fruntea care începuse să se întindă ușor spre… ceafă, a apărut „baby hair” cum îmi place să le spun firișoarelor alea proaspete, iar firul de păr s-a întărit. Nu-i de mirare că și acum sunt confundat cu vreun puștan de liceu, deși am scăpat de „cimitirul tinereții mele” undeva prin 97.

Ehei! Ce bine mi-ar fi prins produsele de la Farmec pe atunci, pe când mi se pusese pata să fiu blond.

Vai! Dacă tot am deschis subiectul ăsta, trebuie să vă povestesc.

Mare greșeală am făcut atunci. Nu am reușit prea bine să mă blonzesc, în schimb mi-a ieșit de minune un curcubeu pe plete, pornind de la alb pe la vârfuri, apoi un galben-pui à la Gwyneth Paltrow, urmat de o nuanță dubioasă… maronie. Bine măcar că îmi rămăseseră rădăcinile negre.

Ha! Chiar și Dennis Rodman ar fi fost invidios pe podoaba mea capilară vopsită în fel și chip.

Situația a fost amuzantă timp de două-trei zile până când părul a început să-mi spună „la revedere”, după principiul părul deștept părăsește capul prost.

Oare unde greșisem? Poate atunci când ajutat de un prieten (că doar era treabă de bărbați) m-am decolorat de patru ori la intervale de câte o oră? Poate nu a fost bine că a doua zi m-am mai vopsit încă o dată, de data asta negru, încercând să-mi repar onoarea și aspectul?

Ce bine ar fi fost dacă aveam atunci „cutiuța cu farmece”, Gerovital Plant Tratament, cu produse pentru îngrijirea părului vopsit. Aș fi fost salvat. Dar așa, fără puțină „magie”, singura soluție a fost o intervenție foarte dureroasă… la frizer. Dureroasă în sensul că mă durea sufletul să văd cum frumuseți de bucle zăceau tăiate pe jos.

Acum mi-am învățat lecția și am mai multă grijă de părul meu și… asta chiar rămâne între noi, mai fur din când în când serul anticădere de la prietenă-mea. Cu serul mă dau că-mi place cum miroase 😀

Și cine știe? Poate îmi las iar părul lung.

Cu acest articol particip la SuperBlog 2013.