Pfuuu… p’asta am auzit-o demult.
Se zice că fu în Timișoara ceva profesor dat dracu’. Toți studenții îl urau, toți aveau restanțe la ăsta.
Se vorbiră unii să-l învețe minte, așa că îl prinseră într-o seară și îl băgară într-un sac. Îl plimbară ăștia în sac atât cât să fie ăla dezorientat, și dup’aia îl lăsară așa băgat în sac pe o bordură. Îi ziseră că e urcat pe bloc și dacă se mișcă, s-a dus. Plimbare gratuită de la etajul zece plus până jos, dup’aia zbor de voie până la poarta raiului. Ăsta pipăia în jur atât cât îi permitea sacul și convins fiind că e pe bloc, stătea acolo cuminte, încerca să-și țină echilibrul și aștepta să-l vadă pe Sfântu Petru .
Un om care trecea pe acolo văzu pe bordură un sac care tremură și, curios, îl deschise. Cică profesorului, de frică, îi albise părul instantaneu.
Morala: întinde-te cât ți-e sacul.
