O plimbare scurtă prin țară, de sărbători, s-a dovedit benefică, în primul rând, pentru frigiderul meu care măcar acum e plin de sarmale, salate, prăjituri și bineînțeles, „porcării”.
Din plimbărică am adus ceva și pentru cititorii oltelean.
Pornim din Oradea, unde aflăm de ce câteodată întârzie Moș Crăciun sau nu vine deloc, după caz.
Fiecare își împodobește pomul cu ce are. În Timișoara, caucioace de bicicletă au avut, cu caucioace l-au împodobit. N-avem arbore de cauciuc? Nu-i bai, ne facem, că doar Banatu-i fruncea.
Din fruncea Banatului, ajungem în miezul Olteniei, în Balș unde peste ce dăm? Un monument pentru cel mai țigan dintre țigani. Zobar. Ce? N-ați auzit de Zobar? Vaaaaaai. Nici eu n-am auzit. Dar se pare că a făcut un lucru bun și anume a crăpat, că doar de aia i-au ridicat „conlocuitorii” din șatră, in memoriam mânca-ți-aș, ditamai foișorul. Ridicat, culmea, cu autorizație, nu așa… pe șustache, conform tradiției. Are și fântână, mai lipsește doar jgheabul din care să se adape caii.
Mucles mo!
Înapoi în Oradea, descoperim că și pe maluri de Criș Repede se vorbește ingliș, men!
Și tot din Oradea, o urare la final.
La muți ani!
Octavian
30/12/2012 la 8:10 pm
Epic romanesc:)). Suntem romani si asta ne ocupa tot timpul.
Dieta disociata
03/01/2013 la 12:02 pm
Haha, avem o tara superba, cu toata sinceritatea spun asta! Intr-adevar, totodata romanu’ e inventiv, insa asta ne face deosebiti, avem cu adevarat simtul umorului!