Inteligență sau înțelepciune?

Îmi zicea un prieten, în urmă cu mulți ani „Degeaba e omul inteligent, dacă nu are nici măcar un strop de înțelepciune”. Acele vorbe mi-au fost spuse demult, dar la momentul potrivit, cândva prin adolescență. Cam prin perioada aia critică pe când orice individ nu își mai ascultă părinții, se răzvrătește și se lasă influențat de cercul de prieteni.

De atunci nu am uitat o clipă acea frază și am încercat ca deciziile luate în viață să fie bine puse în balanță. Pentru că nu-i așa, „inteligentul reușeste să iasă cu bine din încurcăturile în care înțeleptul nu intră”.

Spun doar că am încercat, asta nu înseamnă că am și reușit. Multe au fost ocaziile în care m-am lovit cu capul de pragul de sus, pentru a realiza că am greșit, iar cauza comună a greșelilor făcute a fost lipsa de înțelepciune din acele momente. Dar tot e bine, căci înțelepciunea se dobândește, nimeni nu o are din naștere. Se împletește, încet, cu experiența vieții și moralitatea.

Nu-i așa? Din greșeli învață omul, deși ideal ar fi să învețe din greșelile altora. O viață întreagă am „învățat” și mai am, sper, mult timp la dispoziție să mai „învăț” câte ceva.

Aș vrea să-i mulțumesc pentru acele vorbe. De-ar fi să-i fac vreodată un cadou, căci viața ne-a îndepărtat în timp, aș alege ceva în onoarea acelor vremuri de demult. Nu cred că aș găsi un cadou mai bun decât cel din imaginea alăturată, un cadou decorativ de la LuxuryGifts.ro

Deși nu pot să zic despre mine că sunt un fan al citatelor, totuși în cazul de față aș face o excepție: o bufniță (simbol al înțelepciunii) decorată cu cristale Swarovski topaz și un citat din Sofocle s-ar potrivi de minune: „Când zeii au dat înțelepciune omului, i-au dat cea mai frumoasă dintre comori”.

Articol scris pentru SuperBlog 2013.