Zombii. Apar regulat în filmele horror, dar și la Măruță în emisiune. Sunt greu de descoperit fiindcă arată cam ca oamenii, dar se mișcă mai greoi, mormăie ca urșii, nu au memorie și nici nu conștientizează starea de degradare în care se află.
Un exemplu ar fi Lal Bihari, născut în 1961. Era un fermier din Uttar Pradesh, India. El s-a luptat cu birocrația indiană timp de 18 ani să demonstreze că e viu.
A descoperit că e zombi in 1976 când a vrut să își facă un împrumut la bancă. Se pare că unchiul lui mituise un oficial să îl declare mort, pentru a pune stăpânire pe pământul lui Bihari.
De-a lungul anilor Lal Bihari a încercat să atragă atenția asupra situației lui. Și-a organizat propria înmormântare și a cerut despăgubiri de la stat pentru văduva lui.
În 1980 Bihari și-a adăugat cuvântul „mritak” („mort”) la nume. În 1994, a reușit să își anuleze moartea.
După ce a reușit să își recapete statutul de om viu, Bihari a înființat asociatia Mritak Sangh care avea ca activitate reînvierea zombilor.
În 2004 a candidat pentru un loc în parlament.
Dar și România are proprii zombi. Cel mai cunoscut ar fi Viorel Lis.
El încearcă din greu să demonstreze că încă trăiește, apărând parcă prea des la show-uri de televiziune la fel de prafuite ca și el.
Are toate simptomele de zombi: se mișcă greoi, scoate sunete greu de înțeles și a intrat de câțiva ani buni în procesul de descompunere.
Se pare că este menținut artificial în „viață” de catre văduva sa. În România sunt frecvente cazurile în care rudele decedatului nu declară decesul persoanelor apropiate, doar pentru a beneficia de pensia acestora, cunoscut fiind faptul că o pensie de urmaș nu valorează absolut nimic.
Încă o dovadă că viața bate filmul. Chiar și horror.
