Sfârșitul lumii. Din nou

Șoc și groază. Sfârșitul lumii ne bântuie din nou. De unde putea veni vestea Apocalipsei decât de la Mama Rusia.

Amu o sută de ani, Grigori Efimovici Rasputin a luat o gură sănătoasă de vodcă, a tras o râgâitură, a trântit paharul pe masă și cu o voce gravă i-a șoptit conspirativ lui Nicu Romanov: „băi țare, să-mi bag toți ăi treij de centimetri ai mei, avusei o premoniție. Să vezi că fix pe 23 august 2013 o să fie înmormântat ăl mai împărat dintre țigani. Să vezi că taman atunci o să fie sfârșitul lumii.”

La auzul unei vești atât de tragice, țarul a coborât drapelul în bernă și întreaga Rusie a ținut trei zile de doliu național pre-mortem.

Ultimele clipe ale omenirii au fost descifrate dintr-o povestire post apocaliptică scrijelită pe pereții unui apartament din Oradea:

După ani, când lumea se sfârșise demult pentru Rasputin și Romanovi, premoniția lui Grigore se împlinește. Aflat în vizită de lucru la otomani, ghiaurul Cioabă, ăl mai împărat peste regi, prinți și prințese din toată țigănimea lumii, își dă ăl mai obștesc sfârșit pe care și-l putea da.

Romii din lumea întreagă s-au adunat la Sibiu, cu mic cu mare, cu căruțe și Merțane, să îngroape pe ăl mai împărat dintre toți regii. Îndurerați, au respectat tradiția: nu au muncit, nu s-au spălat – la fel ca în orice altă zi.

Atrași de mirosul celei mai împărătești pomeni a celui mai împărat dintre regi, pe supușii împărăției i-a lovit amocul, iar mica țiganiadă s-a transformat într-un scenariu de film horror, mai bine zis oroare.

Iată că acolo unde a dat chix Nostradamus și ce n-au reușit nici măcar mayașii, a ghicit Rasputin: fix pe 23 august a început Apocalipsa. Rămași fără conducător suprem, țiganii s-au îmbulzit la sarmale, porci prăjiți cu mere-n rât, cefe la grătar mai late decât cele ale bodyguarzilor.

Romii se mișcau ca niște zombi din filme proaste, de demult. Apocalipsa începuse. Mirosul de mâncare pusese stăpânire pe ei, iar gustul cărnii proaspăt prăjite le invadase creierul. Începuse sfârșitul, erau infectați. Degeaba a fost pus Sibiul în carantină. Mirosul de friptură, balegă și hoit împărătesc se întinsese deja în întreaga lume, iar manelele bubuiau deja în toate timpanele.

Romii, cu creierii prăjiți de la supradoză de fripturi, au contaminat, încet-încet, întreaga planetă. Pentru omenire era prea târziu. Începuse procesul de țiganizare. Cei atinși de molimă se cocleau la suflet, dar și cei care se opuneau coclirii erau atinși… cu pumnul, sabia sau bâta de baseball.

Haosul cuprinsese lumea. Prima țară invadată a fost Italia. Colosseumul fusese revendicat și retrocedat unui șmecher din Timișoara. Vaticanul fusese devastat, iar orice țigan purta mândru la gât lanțuri, cruci și cădelnițe. Apoi a picat Franța. Venise rândul francejilor să strige „s’il vous plaît, monsieur” sau mai pe românește „nu mai da, mânca-ți-aș”. Turnul Eiffel fusese demult vândut la fier vechi, iar tablourile din Luvru au fost arse în sobele din șatre.

Singurul loc din lume neatins de molimă rămăsese, culmea, Bulgaria. Păi sigur că da, doar nimeni nu-și dorea să fie bulgar, iar dacă în toată lumea erau ca la ei acasă, romii aveau nevoie de un loc unde să fie oaspeți. La ce bufete suedeze au bulgarii, ar fi fost păcat să se aleagă praful și de stațiunile bulgărești de la Marea Neagră. Plus că era nevoie de un loc unde să-și etaleze avuțiile.

Las moștenire această poveste a ultimelor clipe de umanitate, dar nu știu cui, căci după Apocalipsă nici dracu nu mai știe să scrie sau să citească.

Te trailes bahtalo!