– Mami, mami, mă umplui de păduchi.
– Uliuuu, bravo mamă, ‘aide să te pup.
– Mami, mami, uite cum colcăie.
– Uliuuu, muică, dă’ și mie vreo doi, că de mult nu mai avui. Mărineee, hai și tu încoa să iei câțiva păduchi de la fie-ta…
Hai mă, da-o dracu’ de treabă. Cum vine aia: îți vine plodu’ acas’ plin de paduchi. Ce faci? Îi dai zâmbind cu spray sau îi arzi vreo două și îi îmbâcsești paru’ cu gaz? (numa așa, să nu mai iasă din casă vreo trei zile de rușine)
Îmi adusăi aminte că era mare veselie atunci când eram prin generală și se făcea inspecție și era careva găsit cu lighioane prin păr. Da’ parcă ăla prins cu grădina zoologică în plete nu era așa vesel. Știa săracul la ce să se aștepte: scandal acasă, spălare cu gaz, mâncărimi, bașca nimeni nu mai vorbea cu el cel puțin două săptămâni pâna scăpa de animale. Şi mucoasa aia din reclamă ce face? Râde!!! Bravo fată, făcuși treabă. Te umpluși de goange în păr.
În altă ordine de idei, ăia care apără drepturile animalelor vazură reclama? Otravă pentru păduchi? Cum să-i omori? Ce, păduchii nu e și ei oameni?
