Bă vericule, auzii la știri că o să dispară țiganii. Aoleu, muică.. Dădui telefoane la toți prietenii, chemai toți vecinii, inclusiv pe baba care stă toată ziua la geam să vadă cine ce face și care mă bârfește toată ziulica, scosei repede damigeana cu țuică din balcon, tăiai o bară de salam, pusăi pe masă o bucată de brânza și tăiai niște roșii. Gata, facem chef. E sărbătoare națională. Dispar țiganii! Dacă nici ăsta nu e motiv de chefuit, atunci trăiești degeaba.
Bă nene, și când era chefu’ mai tare, când urla mai bine Sepultura în difuzoare, aia veche, cu Cavalera, nu cu negrul ăla, îmi zice unu că da, dispar țiganii, da’ dispar numai din dicționar. Îți dai seama că s-a spart chefu’. Toți bețivii ăia acuma trebuie să-mi plătească bunătatea de țuică pe care mi-au băut-o. Bașca trebuie să mai și zugrăvesc că mi-a borât unu pe un perete din sufragerie și s-a mai și pișat pe ficus.
Deci această încrengătură umană degradată este deranjată de apelativul țigan. Cică nu țigan, ci rom. ROM, nici măcar rrom, să fie și mai mare confuzia între român și… țigan.
Cică îs deranjați de definiția: Țigan = Epitet dat unei persoane cu apucături rele .
(*http://dexonline.ro/definitie/%C8%9Bigan )
Atunci definiția cu pricina va fi: Rom = Epitet dat unei persoane cu apucături rele. Mare diferență, ce să zic.
Ăla tuciuriu care te urmărește pe stradă să îți fure lănțișorul de la gât, să îți ciordească telefonul și să te ușureze de portofel ; ăla care duhnește a cadavru și care îți cotrobăie în tomberon dimineața ; alea cu treișpe fuste înflorate care cerșesc la colțul străzii ținând în brațe o păpușă din plastic ; alea care se reproduc în ritm alarmant și scot retarzi pe bandă rulantă… toți ăștia pot fi mândri ca vor face un pas important în dezvoltarea lor ca indivizi. Nu mai sunt țigani, ci romi.
Romi poate vor fi, dar tot țigani vor rămâne.
