Cu țăranul de oraș trebuie să te porți țărănește ca să înțeleagă

Ca viata la bloc e un chin pentru cei mai multi blocatari, nu e o noutate. Pot trece cu vederea destule: fond de rulment, vecini care nu-si achita cheltuielile, mirosurile dubioase de pe scara ; dar cand vin cu creierii varza de lucru, unde ma holb ca maimuta timp de opt ore in doua monitoare, sper sa am parte de putina liniste.

Ei, as! Liniste la bloc!? Ce pretentii exagerate am si eu.

Seara de seara scot aburi pe nas, ca taurul ala turbat din desenele animate, cand dau peste vecinii ale caror singure preocupari, de dimineata pana in miez de noapte, sunt spartul de seminte, golitul PET-urilor de bere si hahaitul aiurea pe bancile de sub balconul meu. Dar ma calmez, ca asa-i la bloc.

Dar cand elefantului de deasupra i se scoala sa faca chefuri cu manele in serile din timpul saptamanii, explodez. Si se dezlantuie iadul, pana pe la doua noaptea cand i se termina aluia cheful: Dumnezei, cruci si morti ai ma-sii, Isusi, cremone, Cristosi, copii nenascuti, ma-sa aia proasta care l-a facut la betie si care nu l-a avortat – serii de injuraturi, condimentate, bine amestecate cu spume.

Politie? N-avem asa ceva. Ceilalti vecini, cei batrani sau care au copii mici? Probabil dau din cur pe ritmuri de Guta si Salam, profitand de sunetele venite din apartamentul elefantului si asculta si ei muzica fara a-si consuma curentul propiu. Si culmea, elefantul nu are bani sa-si achite datoriile la intretinere, saracul, dar chefuri tine saptamanal. „Sa-l intelegem si pe el, ca e stresat ca nu are bani.”

Lucrurile au luat insa o alta turnura aseara, cand namila de deasupra (are cel putin 150 de kile, dezosat) a inceput sa isi faca programul obisnuit de chef, amestecand Guta cu Parazitii si Salam cu Vama Veche.

Dupa o prima serie de injuraturi, am luat o mica pauza si am trecut la planuri (inutile) de razbunare: sa golesc litiera pisicii in fata usii lui… nu l-ar afecta prea mult si nu am de ce sa fac rau femeii care matura la noi pe scara ; sa ii umplu yala cu scobitori rupte … nu il intereseaza, ca oricum ala nu pleaca nicaieri din apartament ; sa ii fac graffiti pe usa … la ce gusturi are, probabil i-as face un bine ; sa bat in tevi ca turbatul … de ce sa ii deranjez pe ceilalti vecini de pe coloana, ca nu mi-au gresit cu nimic.

Si a aparut solutia salvatoare. Fight fire with fire. Ce uraste cocalarul? Metalistii si metalul (rima fara intentie). Dupa ce l-am terorizat cu Orgiastic Pleasures si juma de Dusk… And Her Embrace de la Cradle of Filth, bagate la maximum prin sistem 5.1 Panasonic sc-pt150 (putere totala: 330 W, putere subwoofer: 55W, putere sateliti: 5 x 55W), manelele pe „sistem turbo” s-au oprit, cheful s-a spart, invitatii elefantului au plecat nervosi.

Cu riscul de a fi, la randul meu, „taranul de deasupra”, am inteles ca daca ai de a face cu un taran de la oras, trebuie sa ii arati ca esti mai taran decat el si se potoleste.

A! Si Dani Filth i-a gonit si pe aia care freaca menta toata ziua pe bancile de sub balcon. „Archangel, Dark Angel lend me thy light through death’s veil till we have Heaven in sight!”  😉