Chiar dacă prin Bihor nu vezi autobuze roșii, supraetajate și nici Crișul nu-i Tamisa, Oradea seamănă din ce în ce mai mult cu Londra. Dar cu Londra anului 1665… anul ăla cu Marea Ciumă. Perioada aia pe când londonezii își goleau pe străzi oalele de noapte „parfumate”. Londra aia plină de șobolani și gângănii.
La fel ca Londra medievală, Oradea PUTE! Și nu de ieri sau de vreo săptămână, ci de câțiva ani buni. Se pare că mirosurile încă n-au ajuns la nasurile fine ale aleșilor… păi e și de înțeles, dacă le poartă pe sus, pe acolo poate nu pute.
Că o miasmele or fi de la fabrica de zahăr, de la fermele de porci, de la cadavrele de mâțe lovite de mașini sau de la canalizarea făcută, parcă, pe vremea romanilor sau toate combinate… ce mai contează?. Ideea e că e că dacă ai de gând să faci o plimbare prin Oradea e binevenit un brăduț – odorizant de mașină atârnat cochet de rama ochelarilor de soare.
spanac
29/07/2013 la 11:26 am
deci să nu vin in vizita?
lasa ba, ca dupa a treia bere incepi sa uiti de miros. dar ai 3 beri sa-mi dai?
Iulian M.
29/07/2013 la 11:35 am
Hai, treaca de la mine, 3 beri iti dau, da’ iti aduci odorizantul de acasa 😀
Andreea
30/07/2013 la 12:11 pm
Super tare articolul! Mi-a placut foarte mult! Multumesc