Nii mă, că începu un alt an

2014 fuse și se duse. Începu și 2015 cu tot felul de speranțe de mai bine.

Ce-o fi, o fi, ‘om trăi și ‘om vedea.

Nu știu la alții cum e, dar la mine anul nou începu la fel cum se termină ăl vechi… cu cerșetori la ușă. La vremuri noi, obiceiuri noi. Singurii colindători au fost țiganii care au invadat cartierul cu colinde pe limba lor… „dă-mi ce ai”, „dă-mi ceva”, „dă-mi orice”. Mda, se pare că atât au reținut ei din colindele românești: „ne dați, ori nu ne dați”.

Dacă în anii trecuți vedeam negru prin vizorul ușii cam de câteva ori, acum a fost o adevărată invazie de conaționali cu mâna întinsă, dinainte de Crăciun până după Revelion.

Că tot e vremea urărilor „fie-ca-iste”, și de preferat într-o limbă străină de cea română, să începem noul an așa cum se cuvine:

Și bineînțeles, nelipsitul „La muți ani!” dintr-o poză mai veche, reciclată, din Oradea anului 2012:

Felicitări nouă, celor care am trecut prin sărbători fără abuzuri de orice fel și am început noul an fără dureri de burți și capete. Iar celor care n-au fost cumpătați, recuperare grabnică… să nu uităm că imediat vine și un Sfânt Ion, care ne solicită ficatul.