Nu ești din oraș, vrei să ajungi într-un loc anume și îți răsar eu în cale, mândru ca un soare? Fă-ne un bine amândurora și nu cere indicații de la mine. Riști să te rătăcești, apoi mă înjuri, iar pe mine mă va chinui sentimentul de vină că te-am îndrumat greșit.
Nu-s genul de om care să îndrume greșit pe cineva și apoi să râdă tâmp „hă hă, ce-l încurcai pe fraier”. Dimpotrivă. Din dorința de a ajuta, încerc să fiu cât mai clar, numai că… na belea… pe undeva se strecoară o mică-mică-mică greșeală, de genul „de la semafor faci la stânga…” de fapt trebuia dreapta.
E clar! Nu stau deloc bine la orientarea în spațiu.
Cineva dorea să ajungă la Arad. Din punctul în care eram, Aradul era în dreapta, deci, normal, i-am zis să meargă în față, iar la capătul străzii să facă dreapta. Am uitat că strada însăși era o mare curbă la dreapta. Bun așa! Dacă s-a luat după indicațiile mele prețioase și a mai făcut încă o dată dreapta, atunci a ajuns sigur într-un cartier de case cu străduțe încâlcite.
Altcineva, cu număr de București voia neapărat să ajungă la Biserica cu Lună. Și ghici ce? A găsit de la cine să ceară indicații. Cum centrul plin de șanțuri, excavatoare și muncitori întinși la soare, m-am gândit să îi fac un bine omului și să ocolească priveliștea aia dezolantă. Așa că am bifat recalculare traseu și gata. L-am încurcat… ăăă… îndrumat pe om. Pe scurt, fă prima la stânga și apoi prima la dreapta. Toate bune și frumoase, numai că „prima la dreapta” nu putea face că era sens unic… și ca să iasă de acolo ar fi trebuit să facă slalom printre case, pe străduțe.
Cred că scopul acestui mic articol e să îmi cer scuze celor pe care i-am încurcat, dar și celor care se vor rătăci în continuare din cauza indicațiilor mele. Cel mai înțelept ar fi ca după ce află de la mine cum pot ajunge într-un loc anume, să mai ceară o a doua părere și de la altcineva.
Alexandra Cristea
20/08/2013 la 12:53 pm
Şi mie mi se întâmplă uneori să dau indicaţii cuiva şi apoi să-mi dau seama că l-am trimis în cu totul altă direcţie decât trebuia… pot doar să sper că nu m-a înjurat prea tare. :))
Iulian M.
20/08/2013 la 6:30 pm
Ura! Nu sunt singurul. M-ai facut sa ma simt mai bine
Loredana
24/08/2013 la 10:27 am
Cred ca toti am patit cel putin 1 data traba asta :))
spanac
20/08/2013 la 1:49 pm
CLAR, DECI DACĂ DAM VREODATA IN ORADEA SA NU INTREBAM VREUN ROACKER DE INDICAȚII
Iulian M.
20/08/2013 la 6:34 pm
Ii mai bine sa nu intrebi pe nimeni… nu se stie peste cine dai. Erted vagy nem érted? 😉
Adriana
20/08/2013 la 7:08 pm
Noi, eu şi soţul, ne-am rătăcit şi cu gps, şi în orasul nostru, şi pe drum drept. Dacă plec la drum…sigur aleg varianta mai lungă, iar harta deşi tocită de atata uitat devine de necitit in mainile noastre. Aşadar facem o formaţiune cu de alde noi, că şi mie mi-e un pic mai bine după articolul tău.
Iulian M.
20/08/2013 la 8:33 pm
Eee, de ratacit, reusesc mereu cand sunt prin locuri noi. Am un principiu sanatos: mai bine sa nu stii decat sa intrebi.
Nell
21/08/2013 la 4:11 pm
:)) Asta e, se mai intampla. Si se mai zicea ca femeile nu se orienteaza bine in spatiu… 😀
danut
05/03/2014 la 2:21 pm
Incearca sa-i nu-i mai ajuti… le faci mult mai mult bine, decat daca i-ai ajuta
Iulian M.
05/03/2014 la 2:33 pm
Daca nu-i ajut, sunt taran. Daca-i ajut – ii incurc… Ma gandeam ca data viitoare sa ma prefac surdo-mut 🙂