Fumatul dăunează grav… siluetei

De mai bine de o săptămână, avem o nouă regulă în casă: gata cu fumatul la televizor, cu fumatul la calculator, cu fumatul peste tot prin casă. Singurul loc de fumat a rămas în bucătărie.

E o regulă excelentă, face bine și la plămâni, dar și la buzunar, că de lene să-mi deplasez dosul până în bucătărie, prefer să mai amân țigara, așa, pentru vreo 10 minute… iar alea 10 minute de nefumat, câteodată se transformă într-o oră, timp în care aș fi dat gata vreo 3-4 țigări. Uite așa am înjumătățit numărul de țigări pe zi fără niciun efort.

Ei… toate bune și frumoase, numai că cineva din familie tot are de suferit din cauza regulii fumatului. Blackie – pisica.

Toanta de mâță se ține scai de mine toată ziua. Unde mă duc, țop și ea. Dacă de zece ori mă duc să fumez în bucătărie, de zece ori vine și ea după mine. Iar ea știe că în bucătărie se mănâncă. Și dacă mă mai vede și pe mine că bag ceva în gură (în cazul ăsta – țigara) și ei nu-i dau, turbează. O lovesc poftele și începe să miorlăie, să se pisicească, să se roage, să se frece / să mă muște de picioare.

Cum să fumeze n-o las, că încă e prea mică… are doar patru anișori… se pune bosumflată să mănânce… și asta, așa cum ziceam, de 10-15 ori pe zi. Și mâncă până se umflă în părți de zici că e porcu-n ziua de Ignat. Bagă mâncare în ea ca sparta, nu cumva să moară de foame până mă lovește pe mine pofta de nicotină și urmează o nouă vizită în bucătărie… și bineînțeles o nouă tură de mâncare.

Acum poate am un motiv în plus să mă las de fumat, că nu vreau să am o mâță obeză.