Felinare roșii în Oradea?

O plimbărică lejeră prin oraș. Deodată „antenele” îmi recepționează ceva. Alarma de avarie începe să-mi piuie. Păi cum altfel să fie când dai peste o pancartă pe care scrie mare A solo hoes???

Zic: hait, să vezi că s-a dat legea și e liber la curvăsărie. Gata, fetele de pe centură s-au mutat ultra-central. Ne modernizăm, ce mama dracu’. Nu mai dăm o căruță de bani pe o plimbare până-n Amsterdam să vedem și noi un felinar roșu, un crac, ceva. Le avem aici, în miez de Oradea.

Mai citesc odată firma, cu coada ochiului, să nu mă vadă oamenii de pe stradă că mă holb ca țăranu’ la cucoane. Da dom’le. Hoes scrie, hoes citim. Și numele ăla cu un mesaj subliminal plantat discret… solo… cu un „l” erect între două „o”. E clar. S-a dat startul la felinare roșii.

Dar nu înțeleg ceva… A solo este forma de singular. De ce nu e A solo hoe?

Aaa! Acum am înțeles. Asolo e numele peștelui, pardon, proprietarului de fomei. Oare o fi vreun arab, ceva, că ăștia au multe… Da, logica încă dădea semne de viață. Aia e! E arab și și-a scos omul haremul la vânzare. Ce mare chestie?

Captivat de asemenea imagine, am ignorat orice altă informație logică. În repaus total, prostit în fața unei asemenea imagini, mintea-mi rămăsese blocată pe A solo hoes și atât. După secunde bune visul s-a făcut țăndări când am sesizat că undeva deasupra mai era scris timid și „încălțăminte” și că „S”-ul ăla în formă de șarpe ispititor era stilizat ca literă comună pentru două cuvinte.

Să-l ia dracu’ pe designerul care a gândit logoul ăla nenorocit. S-i moară la intrare, obsedatului. Vă bateți joc de oameni. Să vă fie rușine!