De ceva timp mă frământă o problemă existențială. Dilema e deliciosul Gyros. Cu multă carne, ceapă și usturoi, cu piper și paprika. Cu tzatziki și învelit cu grijă în pita. Chiar amu, în timp ce scriu îmi plouă în gură.
Baiul ăl mare e cum dracului să-l comand, că niciodată nu sunt pe aceeași lungime de undă cu tanti aia de la fast-food.
Chestiunea e în felul următor:
Cer în prima zi un ghiros. Tanti se uită lung la mine și mă corectează părintește: Aha… Deci un giros.
Deodată cu gyrosul rumeg și informația primită, ajung la concluzia că tanti are dreptate, doar lucrează în domeniu.
A doua oară mă duc cu lecția învățată, cer un giros. Tanti de la fast-food îmi aruncă iar aceeași privire lungă, plină de subînțeles, cu ochii ei bovini, adică de vacă proastă: Aaa… adică un giroș.
Mai are rost să spun că și a treia încercare a fost un eșec? Am cerut giroș, am primit jiros.
De nevoie am descoperit cum să cer două și să evit o situație penibilă în care să fiu corectat de două ori:
„Vreau și eu un ghiros… Ăăă, mai dați-mi unul.”
Ghiros, jiros, ghiroș, giroș… Dracu’ să-l ia că nici nu mai îmi cumpăr. Rămân la shaorma… sau șaoarmă?!
Sorin
17/06/2013 la 11:13 am
Care este diferenta, dintre gyros si shaorma? Dupa cate vad, amandoua au aceleasi ingrediente!
Andrei
17/06/2013 la 11:45 am
Diferenta e ca Gyros e din Grecia, Shaorma e din Turcia. Au aceleasi ingrediente la noi, pe principiul „una cu de toate”. La baza sunt diferite.
peter
19/06/2013 la 9:21 am
Noi romanii ar trebui sa vorbim cum citim. Adica ghiros etc. pentru ca dupa articolul tau vad ca nu inteleg termenul original. Data viitoare ai putea sa ii desenezi, daca nu intelege pe romana ! 😀