Din ciclul de legende urbane nu puteau lipsi „minunile” din Caracal. Începând de la carul răsturnat acolo, orașul a devenit subiect de glumițe și povestiri hazlii.
Despre mitul cu carul răsturnat ar fi două variante: cea mai cunoscută fiind cea cu căruța plină cu țărani răzvrătiți în Revoluția de la 1848 aduși la judecată care s-a răsturnat. Cum denumirea populară a răzvrătiților era „prostime”, de acolo până la „proști” nu a fost decât un pas. O altă variantă ar mai fi cea cu carul plin cu … ploști aduse la târg și care s-a răsturnat. La fel, de la ploști la proști nu a fost cale lungă. Tot ce știu e că dacă aduci vorba despre răsturnarea carului cu proști în preajma vreunui locuitor din Caracal, răspunsul acestuia va fi de genul: „Da, s-a răsturnat carul cu proști la Caracal, dar s-au mutat toți la București”.
Dar în Caracal, încă, mai există o minune care poate fi văzută în gară: ceasul cu cifre romane care la ora 4 indică IIII.
Se pare că ceasul – minune este întreținut de mai marii CFR-ului. Chiar dacă toți cei care s-au perindat la conducerea orașului au ținut morțiș să se descotorosească de toate „minunile”, ceasul a scăpat, fiind chiar un motiv de mândrie.
O altă minune pentru care a devenit cunoscut orașul, era cimitirul eroilor din Razboiul de Independență, care a fost construit pe strada Învierii, stradă care a primit mai târziu alt nume, pentru a se repara gafa.
Când sediul pompierilor a luat foc, a mai aparut o „minune”. La fel, când niște țigani care se ocupau cu vânzarea de fier vechi au încercat să fure porțile grele, din metal, de la sediul poliției, rupând balamalele de la o poartă. Deci pompierii au luat foc și polițiștii au fost furați.
Când s-a construit fabrica de pâine, nimeni nu s-a gândit că strada unde era amplasată fabrica, se numea strada Foametei. Ca și în cazul cimitirului de pe Învierii, strada a primit un nume nou. O altă potriveală amuzantă cu numele vreunei străzi a fost cu pușcăria aflată pe strada Libertății. Vocile oficialilor susțin că unele din aceste străzi nici măcar n-ar fi existat… dar eu prefer să cred legendele.
Când a fost construit un ansamblu de blocuri, acestea au fost făcute de jur împrejurul macaralei și uite așa a rămas macaraua blocată apoi între blocuri. Tot legat de construcții a mai apărut o „minune”: întâi a fost ridicată o statuie ce reprezenta un soldat cu pușca în mână, apoi a fost construită lângă statuie, Casa Armatei. Baiul ăl mare a fost că au pus cladirea în bătaia puștii. Statuia cu pricina poate fi văzută și azi, dar i-a fost schimbată direcția, astfel încât soldatul-statuie nu mai „amenință” Casa Armatei.
O legendă mai nouă a Caracalului era stâlpul de iluminat stradal care trecea fix prin balconul unui oltean.
Chiar dacă multe dintre „minuni” sunt infirmate de către edilii orașului, chiar dacă legendele sunt bazate pe jumătăți de adevar, toate aceste „minuni” au facut și vor face în continuare reclamă Caracalului și poate că ar fi mai bine să fie cultivate și să se profite de pe urma lor, în loc să fie dezmințite.
spanac
06/03/2012 la 9:26 pm
da, toate-s adevarate.
stiu de la unu batran chiar din caracal 🙂
si nu, nu s-a mutat la bucuresti.
e ingropat chiar acolo, pe strada invierii
mucormucedo
01/08/2013 la 4:09 pm
Si ciobanu care a legat capra de bariera si s-a spanzurat capra cand a trecut trenu.
Singura scoala din oras, Scoala nr 2.
Legendele urbane de la CARACAL. S-a răsturnat sau nu căruţa cu proşti acolo? | HotNews
17/11/2013 la 11:40 am
[…] Cum denumirea populară a răzvrătiților era “prostime”, de acolo până la “proști” nu a fost decât un pas. O altă variantă ar mai fi cea cu carul plin cu … ploști aduse la târg și care s-a răsturnat. La fel, de la ploști la proști nu a fost cale lungă. Tot ce știu e că dacă aduci vorba despre răsturnarea carului cu proști în preajma vreunui locuitor din Caracal, răspunsul acestuia va fi de genul: “Da, s-a răsturnat carul cu proști la Caracal, dar s-au mutat toți la București”, scrie oltelean.com. […]
Cecilia
29/07/2015 la 9:32 am
Ceasul acela minunat din gara nu e unicat, mai exista si in Sibiu si in Buzau (si poate si in alte orase, pe astea le stiu eu)…strazile foametei si invierii nu au existat niciodata, iar strada libertatii s-a denumit asa dupa ce s-a desfintat puscaria 🙂
Cu statuia este adevarat…era indreptata spre banat, acoi i-au schimbat pozitia.
Despre restul nu stiu date concrete asa ca nu o sa spun nimic 🙂
Iulian M.
29/07/2015 la 11:57 am
Intr-adevar, ceasul nu e unic, ba chiar e des intalnita cifra „IIII” pe cadranele ceasurilor cu cifre romane, dar aici dam in alte legende cu Jupiter sau Ivpiter ( Vivat Google! 😀 ) sau din motive care tin de estetica, de simetria cadranului. Nu-i bai, ca au mai fost intalnite numerotari „aiurea” cu cifre romane, de genul IIX in loc de VIII.
Cat despre legende nu am sustinut ca sunt reale… doar de aia sunt „legende” 😀