Mă uitam aseară la un horror (cică) Insidious: Chapter 2 și mă îngrozeam… de cât de naiv pot fi dacă îmi pierd două ore din valoroasa-mi viață uitându-mă la asemenea tâmpenie de film cu fantome obosite. Foarte obosite.
Filmul ca filmul, nu mă apuc amu să-l povestesc, nu de alta, dar aseară l-am văzut, iar acum nu mai știu nimic din el, doar că a fost plictisitor. Așa de plictisitor că juma’ de film m-am bătut cu mâța. Mă rog, eu o mângâiam, ea mă zgâria.
Dar cu filmul ăsta mi-am dat seama de-o chestie: fantomele îs cele mai pretențioase entități. N-ai să vezi fantomă în vreo garsonieră sau apartament confort II pe undeva la periferia orașului. Bântuie numai prin case cu multe etaje, că acolo au multe uși de trântit, nu deranjează vecinii și nici nu e nevoie să fie trecute la întreținere.
Și încă ceva care mă frământă. De ce toate fantomele stau pitulate în dulap? Păi da, normal, dacă mai toate îs fantome de femei… Nici moarte nu se lasă de scormonit printre haine.
spanac
12/02/2014 la 7:16 pm
bun, bun!
sa vezi feast 3 happy finish. ala e rupere.
sange, cotaiala cu monstri, tate goale, tot ce vrei.
Iulian M.
13/02/2014 la 8:43 am
No, no… nu mai sevesc filme d’astea cu „finalizare fericita” de pe la 16 ani. Am scapat demult de pubertate.
Spunsieu
04/03/2014 la 10:11 am
Am ras cu mare pofta de bufnitele alea! Si de plictiseala ta…eu sunt fan horror, am vazut partea I asa ca m-ai facut curioasa sa o vad si pe-a doua. Dar n-am decat copilul ca sa ma joc cu el.