Se apropie Ignatul și gândurile românilor se îndreaptă spre șunculițe, caltaboși și alte… porcării de sezon. Că tot se taie porcii din România, să aruncăm o privire prin cocina politică spre porcii pe care îi îngrășăm an de an. Să inventariem câteva din rasele de suine din clasa politică, cu șoriciul gros, din ce în ce mai gros.
* Suicidum defectus – cunoscut și sub denumirea de Malum Venatoris datorită slabelor abilități de vânător, fiind în stare să-și rateze ținta chiar și de la o distanță de numai câțiva centimetri.
Este una dintre cele mai blânde rase de porcine, Malum Venatoris fiind obișnuit cu captivitatea. Unii cercetători ai acestei rase spun că i-ar cam place să se afunde în noroi… să se dea la fund cu ceilalți godaci de seama lui. Poate fi recunoscut după guițatul nazal.
Este un animal foarte căutat, în această perioadă, pe post de trofeu… al calității, desigur.
* Godacus Copiatorus – Această rasă de porci este un hibrid obținut în fermele zootehnice neo-comuniste.
Este cea mai cunoscută rasă de porcine nevertebrate, lipsit de verticalitate, Godacus trăiește în simbioză cu alte animale politice, cum ar fi Guzganul Rozaliu sau Cucuveaua de Cotroceni.
Godacus Copiatorus se diferențiază de celelalte rase prin fuduliile sale de dimensiuni reduse.
* Delirium Porcum – Cea mai periculoasă rasă de suine, Delirium Porcum este singurul porc nedomesticit de către om. A rămas până în ziua de azi același animal sălbatic și neatins de civilizație.
Se remarcă prin grohăit obscen și balele care-i curg incontrolabil pe la colțurile râtului.
Întrucât nu poate sta liniștit în rezerva sa și îi place să arunce cu dejecții în toate părțile, Delirium este plimbat în lanț pe la bâlciuri, adus prin platouri la diverse emisiuni de televiziune care mai storc puțin din audiență pe seama elucubrațiilor bietului animal sălbatic.
* Țigănosul de Ferentari – este un porc negricios, crescut în sălbăticia maghernițelor.
Nu are variantă de nume în latină, pentru că, săracul, abia grohăie românește, darămite să buchisească în latină.
Conform vechilor… almanahe de zoologie, Țigănosul este una dintre rasele de porci care posedă un mare talent în domeniul bijuteriilor, fiind un mare creator de perle.
Țigănosul de Ferentari s-a adaptat la mediul de viață urban, putând fi zărit în preajma economatelor, dar acum aparițiile acestui animal sunt din ce în ce mai rare, fiind mizilit, pardon, mazilit de clasele de porcine superioare, găsindu-și lăcaș în zonele periferice ale Sectorului 5.
* Lilium Somnolentus – cea mai visătoare rasă de porci. Gurile rele spun că singura sa plăcere ar fi să se întindă prin mocirla politicii și să doarmă. Întrucât e o rasă de porcine care își are originile prin Delta Dunării, este obișnuit cu mocirla.
Lilium, cunoscut popular și sub denumirea de Căcărău, a fost chiar în fruntea lanțului trofic, înlocuind porcul suprem, dar pentru o foarte scurtă perioadă de timp.
După o strânsă relație cu Godacus Copiatorus, cele două încrengături de porcine aruncă acum cu balegă, fiecare în cocina celuilalt. Ne putem aștepta la adevărate lupte în noroi.
* Chiorul de Mare – cunoscut printre specialiștii în zootehnie drept Zeus Porcum, este cel mai porc dintre porci… adică porcul suprem… rasa de porci dominatoare.
Șef peste cocină, înrudit cu alte rase cum ar fi Slow-White, în termeni populari cunoscută drept Buzata de Bruxelles și Blonda de Golden Blitz.
Atacat din toate părțile, Zeus Porcum a rămas cumva în vârful lanțului trofic. Circul face parte din rutina zilnică a acestui animal, fiind bine dresat, știe să facă fel de fel de jonglerii. Chiar a dezvoltat în timp deprinderi de echilibristică, fiind obișnuit cu suspendările.
Cea mai mare slăbiciune a acestei rase porcine o reprezintă sforile. Toată ziua trage de ele.
În altă ordine de idei, chiar dacă porcinele din cocina politică speră la o lege a grațierii, ar trebui să nu ignore faptul că noi, românii, am descoperit asomarea porcului în iarna lui 89.
