– “Mo, văzuși pă regele nostru de la Petroșani, că e mare barosan și la Italia, mo?” – “Mo, pupai-aș mustața aia a lui dă meseriaș, da’ ce bine-i stă în verde, când zice ăia că e concertu’?” – “Nu știu, mo, că nici mi nu mi-a plăcut școala, da-i frumos afișu’.”

Pfuuu… p’asta am auzit-o demult. Se zice că fu în Timișoara ceva profesor dat dracu’. Toți studenții îl urau, toți aveau restanțe la ăsta.

Văzui azi o fază care mă lăsă mască și care îmi aduse aminte că n-am mai ascultat de mult Tectonic. Dacă nu aveam mâinile ocupate cu două plase și n-aș fi fost în autobuz, sigur mi-aș fi făcut și cruce, aș fi făcut și mătănii și m-aș fi rugat și la Allah,

Oricare dintre noi a auzit o povestioară, iar care cel care o spunea se jura că e adevărată 100%, cu toate că prea era trasă de păr și prea semăna a banc. O să încerc să îmi amintesc legendele auzite și să le cuprind într-un serial. 1. Polițaii și ornitorincul. Cică era într-o bună seară, prin Craiova,

Ești cel mai priceput în prăjitul micilor? Faci mici din cea mai proaspătă carne, atât de proaspătă încât animalul respectiv încă mai dădea din coadă și lătra vesel în urmă cu două ore? Sau faci cei mai condimentați mici, atât de condimentați încât să nu se mai simtă gustul de rânced de la carnea stricată? Ai cel mai