Miorița, ciobăneii și medierea

Iată vin în cale, se cobor la vale… trei turme de miei cu trei ciobănei. Dar vezi matale, că pe-acel picior de plai, viața de cioban nu era chiar ca în rai. Eroii din baladă aveau de plătit taxe la stat, autorizații de procurat, turme de oi de păzit și îngrijit, deci nu le mai rămânea timp să ajungă în piață să-și valorifice produsele, așa că de munca lor profitau intermediarii.

În timp, viața grea a ciobăneilor născuse, între ei, divergențe. Baciul ungurean și cu cel vrâncean îl bănuiau pe cel moldovan că avea relații sus puse, căci mereu primea cele mai bune terenuri pentru pășunat, iar oile sale erau bine valorificate.

Invidia le măcina sufletele celor doi rivali ai baciului moldovan. Considerau că sunt nedreptățiți, că se confruntă cu o concurență neloială. Prin ce manevre ilicite și-a procurat moldovanul cai învățați? Și cum de are câini mai bărbați? Sigur nu sunt din ăia de lupte, antrenați să ucidă cu sânge rece? Musai trebuiau luate măsuri împotriva uzurpatorului. Și așa, din vorbă-n vorbă, și-au adus aminte și de datorii mai vechi pe care baciul moldovan le avea la ei. Așa că se hotărâră la apus de soare să tranșeze… problema.

Se vorbiră și se sfătuiră… să angajeze un avocat și să-l cheme în instanță pe baciul moldovan, dar le era peste puteri. Nu aveau timp de pierdut prin sala de judecată, oile trebuiau păscute, păzite… riscau chiar să-și piardă micile afaceri cu ovine. Plus stresul la care ar fi fost supuși. Sumele imense de bani pe care le-ar fi cheltuit cu procesul… Nu. Clar era prea mult. Aveau nevoie să găsească pe alte căi soluționarea conflictului.

Înghesuiți în fața unui iPhone cu net 3G, că doar toată lumea are telefoane deștepte, iar semnal la telefon și net este chiar și în creierii munților, își căutau sfaturi online pe diverse forumuri cu subiecte juridice. Până când au găsit pe blogul lui Chinezu articolul despre mediere. Au citit cu atenție și fețele li s-au luminat. Asta era calea cea mai bună de urmat. Medierea conflictelor.

Au apelat, deci, la serviciile unui mediator unde au participat fără să scoată un bănuț din chimir la o ședință de informare despre această procedură. Au aflat despre avantajele oferite de mediere. Fără instanțe judecătorești, fără ceartă, fără stres sau zeci de oițe pe care să le vândă să asigure cheltuielile de judecată. S-au întâlnit toți trei în fața mediatorului, și-au spus ofurile și totul s-a lăsat, civilizat, cu strângeri de mână.

De atunci nu mai sunt trei turme de miei cu trei ciobănei, ci o turmă imensă cu trei parteneri, căci și-au unit forțele și turmele. Acum își deschid produsele în magazinele proprii.

Medierea a fost cea mai isteață alegere. În loc să se dezbine prin procese îndelungate și costisitoare, au ajuns să se apropie prin aplanarea civilizată a conflictelor.