De ceva timp tot am probleme cu oreleul. După un tratament mai light, dar fără rezultatele scontate, am trecut la „artileria grea” – antibiotice și nenorocitul de Prednison. Nici nu-s multe pastile de luat… șapte dimineața, șapte seara, plus probioticele de rigoare, plus picături, plus inhalații, plus spray-uri nazale… și uite așa îmi trece ziua fără să mai apuc să fac altceva.
E… hai că fac ce fac cu medicamentele, vreau – nu vreau – le iau, dar baiul ăl mare e cu „nenorocitul” de mai sus… Prednisonul – că am interdicție la orice conține sare.
Ei na? Cât de greu poate fi să ții un regim fără sare?
Păi să vedem… mezelurile au fost primele șterse de pe lista de cumpărături. Deci semipreparate – nimic. Conserve – ciu-ciu. Pâinea, musai fără sare… iar din asta se găsește peste tot, nu? Singurul loc unde de am putut cumpăra a fost în Auchan – norocul meu că e foarte aproape de casă.
Altceva ce mai are sare? Iaurtul… da, chiar dacă trebuie să mânc cutii întregi pe zi, pentru protecție la antibiotic, ce să vezi? ARE SARE. Am găsit ceva foarte light și insipid. Ce să fac? Beau din ăla… două săptămâni n-oi muri.
Pentru prima dată am reușit performanța să mă duc la cumpărături cu scopul să-mi fac provizii și să mă întorc cu sacoșa aproape goală.
Așa că până pe 22 fix înainte de ospețele de Crăciun, nu pun picătură de sare în guriță. Numai supe de pui, iaurt fără pic de gust, cartofi fierți, mere, pere și alte ierburi de genul. A, da și pește cu mămăligă. Sigur… mămăligă fără sare, vorba aia: Mamaliga nesărată e ca nunta fără lăutari.
Și mai găsisem pe net și un blog nesărat… cică „Viața fără sare nu-i lipsită de savoare!” – Nu pe dracu’.
Lasă că scap eu de belele, vine Crăciunul… abia aștept să mă îndop cu sarmale, să scot pârleala… sper numa să nu pățesc ca anul trecut, cu cele mai înjurate sarmale.
