Din Oradea adunate

Lume, lume! Am trăit s-o văd și pe asta.

Să-ți fie rușine Dinu Patriciu… să-ți fie rușine Traian Băsescu… să-ți fie rușine Mickey Mouse Ponta! V-ați bătut joc de țara asta. Iată că așa de rău au ajuns oamenii din Oradea încât nici pamperși noi nu-și mai pot cumpăra, altfel nu-mi explic de ce au apărut magazine second-hand care vând scutece pentru cei mici și mari … cu nevoi mici și mari.

Orădeni, profitați de promoție: la un pampers cumpărat se dă altul gratis, iar pentru clienții fideli se dau chiar pamperși curățați în prealabil.

Lăsăm scutecele și trecem la o altă imagine din mirifica Oradea și anume copacul din pom de pe strada Lacul Roșu.

Într-o imaginară încercare de a afla ce-i cu minunea din vârful bradului ar fi avut loc următorul dialog. Pentru a înțelege ceva din textul de mai jos, se recomandă folosirea accentului pe prima vocală din cuvânt:

– Pentru che se fure, dom’le. Ne fure țiganii fructe iș legume din pomi. Ne fure mere, ne fure corcodușe. Dache rămânem fără corcodușe de Bihor, din ce se mai facem palinca de Bihor? De-aia pus la noi copacul în pom.

– Bine, bine, dar ăsta e un brad…

– Ioi iștenem. Pei vine iarna mâine și ziua de după mâine, che nu știe la mine cum îi zice…

– Poimâine?

– Igen. Vine iarna mâine-poimâine. Vreți să rămâne copii la mine fără pom pentru iarnă? Să-mi fură țiganii frumușeața de brad? Așe că pus brad în pom și la iarnă dau jos la el. Altă treabă n-ai decât să te iei de pomul la mine? De aia, domne, che se fure în țara asta. Nu mai are oamenii ce mânca. Băsescu e de vină. Băsescu și ăla mic cu față de chioarece. Și la noi la UDMR așe s-o zis. Tăiem noi toți pomii din țară, decât se fure alții, mai bine să-i vindem noi.