Doua lucruri m-au necajit de cand sunt posesor (si iubitor) de caini: parazitii interni si plagile deschise. A, da, si puricii, dar pe aia nu-i pun la socoteala, pentru ca imi zic mereu ca sunt responsabilitatea mea, nu a cainilor mei. Daca eu neglijez sa-i tratez cu baia periodica anti-purici, atunci n-am decat sa platesc oalele sparte: lenea si prostia se platesc intotdeauna! In cazul asta, lenea primeaza, evident. Dar, cand nu e vorba de lene (mai rar!), poate fi vorba de prostie, de exemplu atunci cand nu stii sa alegi samponul, desi te-ai mobilizat sa-i faci baie. In ceea ce ma priveste, dupa ce-am incercat o gramada de “produse” (nu numai sampoane!), am ramas, cel putin de-o vreme incoace (de vreo sase luni), la Dermocanis, dintr-un motiv foarte simplu: nu ca i-ar speria pe purici cand aud de el (puricii nu stau bine cu auzul, dupa cum se stie), dar e foarte bine tolerat de caine, iar asta conteaza. Pentru ca daca-l speli cu un sampon care nu-i place, capata frica de baie, si atunci ai incurcat-o, ca-n loc sa fie baia o placere si pentru tine si pentru el, devine un chin pentru amandoi. Si esti tentat sa renunti la ea. Bucuria puricilor!
In ceea ce priveste plagile deschise, iata ce zic: fiecare caine e asemenea stapanului sau. Iar eu eram (in vremuri mai june) tot timpul plin de julituri, rani si cucuie: ba cadeam din copaci, ba ma bateau altii mai voinici, ba calcam singur in toate gropile. Asa se prezinta acum fiecare caine de-al meu (nu ca as avea mai multi in acelasi timp): ba-mi vine acasa muscat, ba cu o labuta taiata intr-un ciob sau intepata intr-un cui. La inceput le lasam plagile sa se vindece de la sine, dar am inteles curand ca asta nu-i o solutie: oricat de rezistent e organismul unui caine, cu septicemia nu-i de joaca. Acum ma bazez pe Derma Gel, si pot spune c-am facut o alegere buna, pentru ca-i bine tolerat pe piele, usor de aplicat si cu efecte rapide. In plus, nici nu e prea tentant la lins, cum pateam cu gelurile pe care le foloseam inainte: eu ii ungeam ranile, el abia astepta sa termin ca sa linga tot gelul de pe plaga!
Cea mai grea batalie, asa cum stim cu totii, e cea cu parazitii interni. Nu cu astia simpli, de teapa limbricilor, ca pentru ei s-a gasit de mult leacul, ci pentru cei moderni, care-ti omoara cainele cu zile. Eu, unul, folosesc Vetinmune, dar nu ca remediu, ci ca preventie: nu trebuie sa ti se faca sete ca sa te-apuci sa sapi o fantana! Vetinmune a dat rezultate, atat pentru al meu, cat si pentru cainele unui prieten, caruia i l-am recomandat. Nu e clar daca pur si simplu am avut noroc pana acum sau Vetinmune chiar si-a facut treaba, dar bat in lemn: mai bine sa-l vad pe Rob vesel si cu pofta de plimbare, decat lovit de cine stie de bolesnita de-asta moderna, fara nume!
–Articol primit prin mail – eu doar l-am mai carpit pe ici, pe colo 😉