Următoarea povestioară s-ar fi petrecut pe vremea lui Ceaușescu, undeva în București. Personajul principal: un om simplu, care trăise toată viața lui la casă. Și ăsta avea un obicei mai ciudat. În nopțile călduroase de vară, când i se făcea sete și nu putea să doarmă de la căldură, sărea pe fereastră în curte, scotea repede o găleată de apa rece de la fântână și își turna apa în cap. După aia, bine răcorit, țop-țop, înapoi pe fereastră, se băga în pat lângă nevastă și dormea ca valiza în gară până dimineața.

„De vânzare: Belgia, un regat cu trei provincii… bonus: regele și curtea sa (costurile nu sunt incluse)”.

Se zice că asta s-ar fi întâmplat în Dublin, unde în martie 1999 a fost jefuita o bancă. Hoții nu au găsit, un seif mare și plin cu bani cum se așteptau, ci doar o cameră plină de fișete metalice micuțe pentru bani. Doar că în loc de bani, casetele erau pline cu castroane de budinca de vanilie.

Cică fură, undeva, într-un parc, într-o noapte, pe o bancă mai la umbră să nu fie văzuți de ceilalți plimbăreți nocturni, un el și o ea. Cum se giugiuleau ei, așa, nu băgară de seamă ca se holba la ei patrula: un polițai cu jandarmul din dotare.

Asta e tot studențească și tot din Craiova. Cică era la TCM un profesor dat dracu. Şi Dumnezo ar fi avut restanță dacă l-ar fi avut pe ăsta ca profesor.  Odată, la un examen,