Cine a avut contact cu mediul freelancer-ilor sigur e scârbit de invazia de indieni, indonezieni sau pakistanezi. Indiferent de site, că e Elance, Odesk sau Freelancer situația se prezintă cam la fel: angajatorii pretind un nivel ridicat de comunicare în limba engleză, iar majoritatea freelancerilor dau impresia că au plătit pe alții să dea testele pentru limba engleză în locul lor. Sau au învățat engleza din filmele cu Jenna Jameson, că prea sunt mulți cei care se laudă că și-au satisfăcut toți clienții și caută în continuare oameni cărora să le satisfacă toate nevoile.
Cam asta despre indieni. Dar despre noi, românii? Noi avem Google Translate și nu ne e frică să-l folosim. Vorbim o romgleză la perfecție după cum se vede în imaginile de mai jos.
„Băietul” în cauză susține sus și tare că are o vastă experiență în „Articole Writing”, e șmecher, e un fel de „tu dă bi dă best”, că e bun și la „design bannere designer”. Iar din „date” ăla, fiecare vorbitor de engleză e liber să înțeleagă orice, în niciun caz „data entry”.
Din păcate, individul de mai sus nu e singur. De când a descoperit ce minunății se pot face prin combinații de CTRL+C și V, tot românul e un excelent scriitor de articole. Păi nu? Românul s-a născut poet, ce naiba.
Ce au în comun cele patru profile prezentate? Descrieri copy-paste făcute fără cap, combinații nefericite de română și engleză, ZERO bani câștigați și ZERO recomandări.
Ce freelancer, descrierea aia amărâtă e cartea ta de vizită. Trebuie să fie cât mai clară, ușor de citit, dar mai ales scrisă corect. Rolul ei este să-ți crească șansele de a fi angajat, dar dacă promiți într-o semi-engleză că vrei să scrii articole, din start ți-ai tăiat creanga de sub picioare.
