In ultima vreme se propovaduiesc principii corecte de viata sociala, cum ar fi: egalitatea de sanse a copiilor la educatie, tratarea nediferentiata a angajatilor la locul de munca. Din punct de vedere demagogic totul este atat de frumos, dar haideti sa vedem daca se verifica practic aceste principii. In trecut era scos la inaintare principiul egalitatii dintre oameni. Parca ii si aud pe cei naivi luand cuvantul la sedintele de partid: ”Tovarasi, aici toti suntem egali, nu unul cu o camasa si altul cu zece!”
Dar putea intra un muritor de rand la cantinele sau magazinele speciale gandite ca pret si aprovizionare numai pentru conducatorii de partid?
Mai multa transparenta exista in angajari videochat Bucuresti decat in egalitatea sanselor oamenilor.
Exista multe motive pentru care nu poate fi egalitate intre oameni. Iata cateva dintre acestea:
- exista persoane care se bat pentru egalitatea lor si mai ales stiu ce sa faca intotdeauna cu ea si sunt oameni care irosesc sansa la egalitate si se complac in situatia data. La locul actual de munca avem dreptul la 5 zile de invoiri anual, cu cerere. Managerul aproba numai cererile celor care fac parte din staf, in timp ce pe ceilalti ii refuza din diferite motive sau le spune ca nu se poate acest lucru. B.D. a solicitat o invoire de ziua ei si directorul a refuzat sa o invoiasca. Fara sa se lase invinsa de refuzul sau categoric, doamna a scris cererea de invoire, a lasat-o la secretariat, iar a doua zi nu a venit la serviciu. Asta inseamna sa te bati pentru drepturile tale.
- multi oameni muncesc inzecit pentru tot ceea ce au, in timp ce altii prefera sa se confrunte cu lipsurile decat sa lucreze in plus.
Legat de egalitatea de sanse in educatie si aici sunt multe de spus. De pilda, doi elevi avand inteligenta si posibilitati materiale diferite nu au nici in cele mai utopice idealizari sanse egale in viata. Unui copil provenit dintr-o familie de tarani ii lipsesc cartile din biblioteca (in mod sigur ca nici nu are o biblioteca personala) pe care le are copilul de intelectuali, sa nu mai punem la socoteala invatatura pe care o poate primi de acasa cel din familia de intelectuali si relatiile pe care le pun la bataie parintii lui, sa reuseasca in viata.
La orice loc de munca exista salariati foarte bine vazuti, care fac parte din toate comisiile si carora nu li se refuza nimic. Este suficient sa dea un telefon dimineata si sa spuna ca nu pot veni si li se gaseste mereu inlocuitor.
Salariatului aflat pe cont propriu i se accepta cu dificultate pana si certificatul medical.
Din pacate, au fost sefi care nu au respectat nici cele 5 zile libere la decesul sotului.
Se fac diferente intre oameni la tot pasul, important este ca acestia sa se maturizeze pe deplin si sa recurga la urmatoarele strategii de supravietuire:
- cand nu se poate schimba nimic, sa se accepte situatia. O fosta colega de facultate si-a pierdut postul castigat prin concurs national, fiindca se certa in permanenta cu directoarea. Pentru asta a fost chemata de mai multe ori in fata comisiei de disciplina si a refuzat sa incerce sa se transfere.
- cand se face o nedreptate crasa, fatisa, iar managerul nu este ranchiunos se impune lupta pentru obtinerea drepturilor. Cine se lasa calcat in picioare la nesfarsit va fi nedreptatit la nesfarsit.
- sa fii de neoprit in cariera, sa obtii rezultate si sa ai relizari care sa te faca sa impui respectul celor din jur, atat al sefilor, cat si al colegilor. Sa fii pe cont propriu, dar un luptator brav, de elita.
Evocarea dreptului la egalitate isi are origini in demagogie si frustrare, cel care l-a formulat avea in minte numai egalitatea lui cu cei mai puternici decat el, ca in fabula lui Grigore Alexandrescu:
“Ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei,
Ca voi egalitate, dar nu pentru catei. ”
Aceasta intre noi adesea o vedem,
Si numai cu cei mari egalitate vrem.”
Despre respectarea egalitatii din viata si de la locul de munca s-ar putea spune multe, dar lucrurl cel mai important este acela ca prin inteligenta, omul isi poate obtine drepturile sale. Sa nu-i invidiem niciodata pe “oamenii de incredere ai Mariei Sale”, fiindca nu se stie niciodata ce pret vor plati pentru statutul lor si nici umilintele la care recurg pentru facilitati de duzina!
