Despre bășini și alte talente scatofilice

Chinuită, ascunsă, hulită de toată lumea și toți strâmbă din nas atunci când își face simțită prezența, bășina e mai mult decât un simplu proces de eliminare a gazelor intestinale. Este unică pentru fiecare individ în parte, este amuzantă, te însoțește oriunde ai fi, stă tot timpul dupa curul tău.
O vorbă din bătrâni zice că decât să strici o postavă de mațe mai bine muți un nas. Niciodată nu trebuie să ții bășinile în tine, fiindcă se adună prea multe în mațe, ți se urcă la cap și dup’aia îți vin numai idei de căcat.
Bășina s-a dovedit că poate înlocui oricând creierul, dovadă fiind vedetele de carton din România, care au numai bășini în cap.
Bășina o adevărată artă. Și asta n-o spun eu, ci o arată istoria. În Evul Mediu, încoronații aveau la curte saltimbanci și bufoni, adevărați maeștri care faceau spectacol prin eliberarea mațelor. Succesul era cu atât mai mare cu cât pârțul era mai puterrnic. Unii au făcut cariera în domeniu, devenind chiar o meserie bine plătita: flatulist, pârțar, bășinist sau cum dracu s-o mai numi ; practicanții acestei meserii fiind bine văzuți de regi, regine, prinți și prințese. (Poate de atunci își țin ăștia nasurile așa pe sus.) Un reprezentant de seamă al breslei pârțarilor e Roland Pârțarul, mai bine cunoscut sub numele de Roland the Farter sau Roland le Fartere, care a fost chiar consemnat în cronica „Liber Feodorum” din secolul 13. Talentul lui era extraordinar, fiind răsplătit de Henric al II-lea cu un conac în Suffolk, și 120.000 metri pătrați de teren ; în schimb, pârțarul trebuia să-i cânte in fiecare an de Crăciun „Unum saltum et siffletum et unum bumbulum” (O săritură și un fluierat și o bășină).

Un alt reprezentat de seamă al breslei pârțarilor ar fi Le Pétomane – Joseph Pujol, francez născut in 1857 și care a tras un ultim pârț prin 1945. Ăsta nu numai că avea talentul de a scoate gaze pe note muzicale, dar putea chiar să și „inspire” prin rect, lăsând dup’aia audiența … mască. Unul dintre cel mai … bubuitor succes al maestrului Pujol a fost cântatul pieselor „O Sole Mio” și „La Marseillaise” la o ocarină înfiptă fix între obrăjorii dorsali.

Dacă pare cumva că meseria de flatulist s-a pierdut în timp, realitatea e alta. Englezul Mr. Methane, Paul Olfield pe numele său, e bășinist profesionist încă din 1991. Se lăuda că ar fi rămas singurul bășinist profesionist din lume. A scos si un album de, hai sa- zicem, muzica: ‘MrMethane.com’. În clipul de mai jos e … bâzâit de juriul de la „Britain’s Got Talent” în 2009, când a încercat să „cânte” Dunărea Albastră.

P.S.: Ideea despre articolul ăsta m-a lovit… la propriu, când, după ce am terminat de băut și a doua bere, brusc, mi-am amintit că de două zile țin un fel de regim bazat pe iaurt și fructe.