Marian Vanghelie e celebru. Dar nu e celebru pentru că este politician, nu pentru că este vicepreședintele PSD, om de afaceri, evreu, țigan sau ce dracu’ o mai fi. Marian Vanghelie e celebru pentru exprimările agramate și pentru că știe (?) să conjuge verbul “a fi”. Pe van Ghelie nu ai cum sa te superi ; van Ghelie  vorbește (aproximativ) limba română. Și dacă ar anunța ultima apocalipsă, aia care o fi pe bune, …

Ăștia de la ING ne promit un viitor roz dacă adăugăm puțin portocaliu!? Iar portocaliu? Pai la cât de portocalie e conducerea tarii, deja viitorul e maro de-a binelea.

Următoarea povestioară s-ar fi petrecut pe vremea lui Ceaușescu, undeva în București. Personajul principal: un om simplu, care trăise toată viața lui la casă. Și ăsta avea un obicei mai ciudat. În nopțile călduroase de vară, când i se făcea sete și nu putea să doarmă de la căldură, sărea pe fereastră în curte, scotea repede o găleată de apa rece de la fântână și își turna apa în cap. După aia, bine răcorit, țop-țop, înapoi pe fereastră, se băga în pat lângă nevastă și dormea ca valiza în gară până dimineața.

Multă lume consideră scobitul în nas ca fiind un obicei prost, dovadă de lipsă de educație, iar căutătorii de comori ascunse în nări sunt priviți cu greață. Această meteahnă nu este numai sănătoasă, fiindcă scăpăm de mucii care se încăpățânează și nu vor să ajungă în batistă. Pentru cel care o practică este o adevărată provocare și ajunge la nivelul de artă. Trebuie sa fii discret, răbdător, să înveți să creezi adevărate diversiuni pentru a nu fi prins și să culegi mucii cu mare atenție. În caz că ești prins, gata, ești terminat, s-a dus viața ta socială. Nicio scuză nu te mai scapă, nici măcar dacă zici, sperând că o dai pe glumă, știi… …

“De vânzare: Belgia, un regat cu trei provincii… bonus: regele și curtea sa (costurile nu sunt incluse)”.