Iul 192015
 

blonda-si-pizza-la-domiciliu

Treci cu vederea și pe aici:

Mai 162014
 

Pe motive de ploaie torențială am refuzat ieri să cobor din autobuz. Și așa, în loc să ajung acasă, am ajuns vrând-nevrând în Carrefour-ul din Calea Aradului. Asta a fost prima greșeală.

pizzaA doua greșeală a venit, inițial, drept o idee salvatoare. Cum mă lovise și o foame (cam așa cum îi e Oanei Roman după primele patru shaorme) și știindu-mi frigiderul mai gol decât capul lui Mircea Badea, zic să rezolv problema rapid și fără efort cu pizza la pachet de la Don King. Două bucăți, din cele mai mari și mai încărcate pițe ale lor, plus cutiile aferente, patrușpatru de lei. Zis și, din păcate, făcut.

Ajungem acasă, desfacem pachetele repede și… surpriză. În cutii erau două chestii rotunde, hai să le numim cu indulgență, pizza. Semitransparente de parcă blatul era din ăla pentru pachețele de primăvară, cu ceva jumătăți de felii de salam și niște rondele de măsline pe care dacă le uneam ca într-un puzzle adunam o boabă, maxim două. Maxim am.. scris.

După vreo trei minute de ronțăit, eu și prietenă-mea ne uitam înfometați când unul la altul, când la cutiile deja goale. Continue reading »

Treci cu vederea și pe aici:

Mai 102014
 

Din seria de amintiri chinuitoare, să vă povestesc o pățanie destul de ciudată, pornind de la o banală comandă la pizza.

felie pizza

Imagine luată cu împrumut fără dobândă de la www.sparkpeople.com

Într-o bună seară, pe motive de foame combinată cu lene, pun mâna pe telefon și dau să comand o pizza… bună, aburindă, picantă. Deci, cu saliva curgând pe barbă  dau comanda. La capătul celălalt al liniei, cel care preluase comanda era foarte amabil, lucru rar pe aici prin Oradea. Și urmând cursul normal al lucrurilor, spun conștiincios și adresa, astfel ca pizza să ajungă sigur în mâinile mele.

E… aici e aici. Cum i-am spus adresa celui care îmi prelua comanda, brusc și-a schimbat tonul, vocea a început să-i tremure și a început să se răstească la mine. De trei ori a trebuit să-i confirm că datele de contact sunt corecte. Mi-a trântit telefonul în nas… și atât. Vorba aia: nici merçi, nici ′te-n cur.

Înfometat, nedumerit, fără a avea habar dacă pizza aia mai avea să vină vreodată… aștept. Mă gândeam să dau o oră timp de așteptare, până să fac altă comandă, la altă pizzerie. Nu de alta, dar să nu mă pomenesc dup’aia cu două comenzi la ușă.

Și da, comanda mi-a ajuns, iar tipul care a livrat-o mi-a povestit și de ce se schimbase cel care preluase comanda, la comportament, dar și la față – după cum aveam să aflu. Ok. Care ar fi fost șansele să se întâmple așa ceva?

Nu vă mai țin pe jar și schimbăm perspectiva, aceeași poveste dar prin prisma celuilalt. Continue reading »

Treci cu vederea și pe aici:

Ian 252013
 

Ce-i mai bună decât o pizza? O pizza gratis, desigur. Dacă ai un cont pe Facebook nici nu mai trebuie să pui lăbuțele picioarelor prin bucătărie. E de-ajuns să-ți miști nițel degețelul arătător și gata. Ai dat laic la niște poze cu pizza și poți stă liniștit. O să ai ce mânca doi ani.

Ce bine că mai există oameni buni la suflet, adevărați îngeri, care dau o grămadă de lucruri gratis. Pizza, telefoane, cârnați sau mașini 5×4, de toate se dau pe de-a moaca pe minunăția asta de Facebook. Și toate bunătățile sunt doar la un click distanță.

Ce ți-e și cu tehnologia asta… pe când eram eu puștan (cam pe atunci când aveam ca animale de casă un dinozaur și doi mamuți) ca să primești ceva gratis trebuia să dai telefoane și să-ți rupi unghiuțele dezlipind zeci de etichete de pe sticlele de suc. Ehei, cât efort trebuia să depună vânătorul de chilipiruri. Amu apeși finuț mausu’ pe spate și toate comorile din lume îți vin acasă.

castiga o pizza

Câți oameni dăștepți pe feiscucu‘ ăsta. Și io ca prostu’ trebuie să mă duc la muncă în fiecare zi…

Treci cu vederea și pe aici:

Dec 152011
 

Ca orice om care scoate un ban muncit din buzunar, greșesc dacă am pretenția să mi se ofere servicii care să se ridice la nivelul prețurilor deseori piperate? Greșesc dacă am pretenția că dacă-mi comand mâncare să am parte de mâncare… nu de mâncărimi de nervi!?

Ei bine, de ceva timp am tot încercat să gasesc un locșor în toata Oradea asta unde să pot avea parte de o burtă de mâncare și să plec acasă mulțumit, cu papilele gustative entuziasmate de experiența avută, nu să rămân cu un gust amar, plângând în gând după banii lasati și să-mi jur… să înjur… că nu mai calc pe acolo. Continue reading »

Treci cu vederea și pe aici:

error: Conținut protejat prin drepturi de autor!

Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Vezi mai multe detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close