Dec 102013
 

De câteva zile, pisica nu mai mânca, nu se mai alinta, nu mă mai zgâria, nu mai făcea nimic. Stătea în baie și-și păzea litiera, vezi Doamne, nu cumva să-i fure careva conținutul. Dar nu… știa ea ce știa, degeaba încerca să-mi spună, că nu prea înțelegeam. Treceam prin baie, o întrebam „ce faci Blackie aci?” Ea zicea miau, eu îi răspundeam tot miau și-mi vedeam de ale mele.

Blackie pisicaȘi tot miau-miau, până ieri, când misterul s-a elucidat. Mâța nu păzea zi de zi conținutul litierei, ci o găurică din ghenă prin care venea un șoricel în vizită pe la noi. Și aseară, mâța l-a prins pe intrus și i-a prezentat sufrageria, că așa suntem noi românii… primitori. Deci pisica a venit cu șoarecul în bot, l-a pus pe covor și a început să se joace cu el de-a… șoarecele și pisica.

Șoricelul încerca să fugă, mâța, pac, îi dădea o lăbuță peste cap de-l turmenta. Și așa a început dezastrul.

Prietenă-mea când a văzut de câtă cruzime dădea dovadă pisica, a început să strige la mine să… salvez bietul șoricel din ghearele mâței.

Mă conformez, iau o pungă în care să bag bietul rozător și încep negocierea cu pisica:

– Blecuță, dă-mi șoricelul. Hai Blackie, lasă șoarecu’ că-ți dau un Whiskas.

Mâța nimic. Ba mai mult, începe să mârâie la mine. Continue reading »

Treci cu vederea și pe aici:

Noi 022013
 

Mă sună într-o zi, o amică:

– Vrei pisică? Donează cineva un puiuț așa drăguț… E mascul, alb imaculat… Hai, ia-l și o să vezi că un mâț îți schimbă viața.

Zic s-o fac și pe asta și mă întâlnesc cu donatorul de motani albi. Vine individul și îmi dă pisica. Era „exact” așa cum fusese descrisă: femelă și neagră ca un tăciune. Și uite așa m-am ales cu Blackie, sau mai bine zis, Blackie s-a ales cu mine.

Duc ghemotocul ăla de blană acasă și încerc să învăț să o cresc. Prima regulă: ce mănâncă un pui de mâț? Cum ce? Lapte desigur. Da… poate un pui de mâț, nu și Blackie – pui de drac. Se uita la laptele din farfuriuță cam cum mă uitam eu, când eram mic, la supa de zarzavat. I-am făcut supă de pui… chiar dacă pentru mine nu găteam nimic, dar pentru mâță, orice, s-o impresionez. Adulmeca supa cu neîncredere, iar cu un scuturat din lăbuța dreaptă a vărsat toată supa pe jos – heeei, nu oi fi bucătar demn de MasterChef, dar nici chiar așa. Bine că există boabe aromate și plicuri cu cărniță, că altfel murea de foame.

Un lucru e sigur, pisica mi-a schimbat viața. Încet-încet a început dresajul:

Nevoia de atenție. Când, uitându-mă la un film, nu am avut chef să mă joc cu ea, nu s-a supărat, nu a protestat. S-a pus cuminte pe covor, s-a scremut puțin și mi-a făcut o „bucurie” fix în mijlocul camerei. De atunci am învățat că am de ales: ori o alint când are chef, ori curăț ore întregi covorul.

Nevoia de hrană. Mâncarea și apa trebuie să fie mereu proaspete, altfel scutură din lăbuță și își golește vasele cuminte vasele prin toată bucătăria… și ghici cine trebuie să curețe? Continue reading »

Treci cu vederea și pe aici:

Sep 072013
 

ghearaRețetă simplă de gheară-n gât:

Se ia una bucată pisică nervoasă și se bagă sub duș.

Degeaba o alinți sau o mângâi în timp ce îi șampozeni blănița cu atenție. Dacă și mâța blândă zgârie rău, atunci la ce te poți aștepta de la o mâță nervoasă?

O clătești bine, iar în același timp îți cureți și rănile provocate de micul monstru. Mare atenție, deși în acel moment sună tentat, se evită totuși operațiunea de stoarcere.

Acum ajungem la obținerea mult doritei gheară în gât. Se ia mâța cu tot cu blana udă, se ține frumos în brațe, așa… ca pe un copil. Cu un feon se încearcă etapa de uscare. În secunda în care este pornit aparatul, apar și ghearele înfipte în gât. Cu cât mai aproape de jugulară, cu atât mai bine.

Ei bine, după ce am parcurs de atâtea ori etapele de mai sus, azi am de gând să mă răzbun pe micul meu monstru negru.

Fac publice pozele cu ea goală. S-o fac puțin de râs, să vadă toți ce față de chupacabra are când face băiță. Continue reading »

Treci cu vederea și pe aici:

Dec 152012
 

Dis de dimineață, pe la doișpe trecute fix, mă trezii cu o idee bine înfiptă în cap. Să tund mâța. Gata, i-am pus gând rău, nu de alta, dar la cât de flocoasă e, adun zilnic prin casă atâta păr cât să îmi mai fac un pisoi mai mic. Ca orice meșter al casei, care le știe pe toate, de ce să apelez la oameni care chiar se pricep la asta, când pot să fac eu, gratis, acasă. Deci primul pas, lecții de tuns pisoiul pe Google.

Ca norocul, am dat peste niște poze cu mâțe tunse atât de „artistic” încât mi-am schimbat gândul de-a fi hair stylist de pisici pentru o zi. Blackie a mea e iar fericită că poate să își lase rămășițe de blană peste tot: pe covor, în cana de cafea sau pe fața mea când dorm.

Săraca mâță, cum e neagră ca un miner proaspăt ieșit din șut, dacă mi-aș fi dus planurile la bun sfârșit, ar fi arătat probabil așa:

pisica tunsa

Continue reading »

Treci cu vederea și pe aici:

Mai 152012
 

Se dă spre rezolvare următoarea problemă: se iau o pisicuță nevinovată cu o figură expresivă și o păsărică ce știe să se ascundă bine.

Ideea e: poți să găsești pasărea din poza de mai jos?  😉

Treci cu vederea și pe aici:

error: Conținut protejat prin drepturi de autor!

Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Vezi mai multe detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close