Dec 232013
 

Uitasem de el, cel mai tâmp personaj din toate timpurile. Mai tâmp decât pițiponcii care se perindă pe la televiziuni de luni până vineri la orele 18. Doamnelor, domnișoarelor, domnilor și domnitorilor… el, chiar el… Pipicaca. Ajuns azi la episodul nou…ăăă. 9. Dacă nu știți cine e Pipicaca, citiți repede și celelalte opt episoade din aventurile lui.

Story: Cum e timpul numai bun de sărbătorit și povestirea care urmează e plasată în timp și spațiu tot în vremuri de sărbători. Era un Revelion ca oricare altul, cu (prea) multă băutură, mâncare în noaptea de trecere dintre ani și… mâncărimi – a doua zi.

pipi-cacaCum atmosfera lâncezea la cheful de „rev”, de plictiseală începem să jucăm un joculeț inofensiv, din care nimeni nu avea de suferit… mai puțin Pipicaca. Joculețul avea un nume codificat, foarte inteligent ales, din care nimeni nu putea intui ce urma să se se întâmple, și anume „Hai să-l îmbătăm pe Pipicaca”.

Iar mecanismul jocului era foarte complex: un individ se ducea cu două pahare pline cu tărie în colțul în care stătea singur și nebăgat în seamă, Pipicaca. Și începeau urările de la mulți ani, pupăturile, ciocnitul și golitul paharelor. Apoi venea un al doilea, al treilea individ, cu un al doilea, al treilea pahar. Și alte urări, alte pupături, alte pahare ciocnite și golite. Și așa noi beam doar un păhărel, atât cât să ne fie bine, iar el doar doișpe-treișpe, atât cât să-i fie rău.

Dar vezi matale, că nu întotdeauna planurile se și îndeplinesc. Pipicaca căpătase*, probabil, imunitate la joculețul nostru.

* – cacofonie intenționată 😉 Continue reading »

Treci cu vederea și pe aici:

Mai 082012
 

Așa cum spus în episodul anterior, universul de baiat de bani gata al lui Pipicaca s-a stins și a fost nevoit să pună osul la muncă. După ce și-a luat țeapă cu videochatul pentru poponari, trebuia să găsească repede altă metodă să facă bani, că de când intrase ta-su la pârnaie și mă-sa ajunsese curva cartierului, nimeni nu se mai ocupa de bietul retardat care din „de bani gata” ajunsese „gata cu banii”.

Măcar ne avea pe noi aproape, să-i amintim permanent ce „caine de rasa” fusese și ce javră a ajuns. Nu trecea zi să nu îi „indulcim” viața:

– Ce mai faci Pipicaca, trai-ți-ar mă-ta… cu tot cartierul.

Și ajunsese rău de tot, saracul. Când mai ieșeam la o băută, cu ultimii bănuți își lua o bere și dup’aia umplea sticla cu apă de la robinet, numai să mai aibă ceva lichid în față, să nu pară că stă fără să consume ceva.

Și într-o seară aruncă bomba: și-a găsit niște oameni de încredere cu care pleaca la muncă în Italia.

Și-a vândut tot ce mai avea, să plătească „binefăcătorilor” taxa de șmecher și dus a fost, să facă averi. Nici nu apucarăm să ni se facă dor de el și nici să îl uităm de-a binelea, că se și întoarse. Convocă ședință de băută generală și chemă toată gașca la o terasă. Și ca la orice ocazie de genul ăsta, ne duserăm cu setea-n gât și fără prea mulți bani prin buzunare. Că doar când venea careva „din afară” se lăsa cu gramezi de sticle golite, iar cheltuiala era „pe barba” norocosului muncitor pe meleaguri străine de țărișoara noastră saracă. Continue reading »

Treci cu vederea și pe aici:

Apr 172012
 

Pipicaca, retardatul plin de bani, dovada vie ca exista reincarnare fiindca nimeni nu poate fi atat de prost intr-o singura viata, s-a lovit la un moment dat de realitate. A aflat si el cat de grea e viata atunci cand tot maruntisul din buzunare nu acopera pretul unei beri. Universul lui de baiat de bani gata s-a prabusit cand tac’so, prins cu mismasuri, a ajuns de cealalta parte a gratiilor, din ditamai politaiul… un puscarias curist de rand. Beleaua a fost ca odata cu tas’o s-a dus si viata de lux, s-a ales praful de tot puful in care crescuse Pipicaca. Chiar si scorpia de ma-sa facea eforturi disperate sa isi asigure o farama din viata plina de bunatati pe care o avusese si acum din duduia înțepată care fusese, ajunseseră sa o „înțepe” diverși indivizi cu dare de mana. Continue reading »

Treci cu vederea și pe aici:

Apr 102012
 

Aceleași chefuri stupide, aceleași încercări, de cele mai multe ori reușite, să scăpam de compania idiotului Pipicaca. Numa că uneori fie nevoia de bani, fie că se anunța vreo baută plictisitoare … ne vedeam obligați să îl mai cărăm pe ăsta dupa noi, măcar așa aveam pe seama cui să mai facem o gluma proastă.

Și tot așa și la cheful de care urmează să povestesc. Continue reading »

Treci cu vederea și pe aici:

Mar 132012
 

Așa cum am mai spus în episoadele trecute, Pipicaca ăsta era oleacă tâmp și chiar dacă se trecea cu vederea ușorul retard de care suferea, nimeni nu putea să ignore chestia aia hidoasa de pe gâtul lui… și anume capul. Urâțenia și prostia se îmbinau perfect, având un rezultat dezastruos: Pipicaca. Și cu cât era el mai prost, cu atât păream noi mai deștepți. Cu cât era el mai urât, cu atât păream noi mai frumoși. Cum deschidea gura să vorbească cu vreo fată, cum individa se refugia în brațele vreunuia din gașca noastra. Pipicaca ăsta era o adevărată mină de aur și noi exploatam la maxim. Fiecare dintre noi, când aveam chef sa agățăm vreo tipă îl trimiteam pe Pipicaca să îi facă avansuri mai întâi. După ce o stresa ăsta puțin, oricare dintre noi îi păream respectivei Făt-Frumos. Continue reading »

Treci cu vederea și pe aici:

error: Conținut protejat prin drepturi de autor!

Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Vezi mai multe detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close