Mar 262017
 

banc gaina gatita

Treci cu vederea și pe aici:

Noi 062013
 

Îmi aduc aminte de primii ani când m-am mutat în Oradea. Învățat cu mâncarea bună (ca) la mama acasă, a fost destul de grea trecerea la mâncarea de burlac: pateu cu mult „E”, supă alfabet la plic, în care predomina aceeași literă „E” și nelipsiții cartofi prăjiți pe care-i știam prea bine cum să-i fac… aproape scrum.

Era bine cel puțin că nu speriam cântarul, îmi păstram fără probleme silueta.

De fiecare dată când „pregăteam” masa, începeam să salivez. Nu la ce aveam în farfurie, ci îmi aduceam aminte de mâncărurile din copilărie, de la mama de acasă. Fripturică, ciorbă la ceaun … SARMALE!!!

Ca un făcut, fix acum mi-am adus aminte de sarmale și mă lovi și pofta. Și văd cu ochii minții carnea tocată, bine condimentată și învelită în varza murată tocmai scoasă din putina din beci. Și mai „văd” cum stau în oală, între sarmale, bucăți de slanină, doar trebuie să fie sarmalele bine unse. Odată cu iluzia vizuală simt parcă și puțin mirosul sarmalelor, mirosul sărbătorilor… chit că acum sunt într-un birou, la servici.

Cu poftele mele, am și uitat unde rămăsesem. Aha! La mâncarea din copilărie. Ce bună era mâncarea atunci și ce greu se făcea. Continue reading »

Treci cu vederea și pe aici:

error: Conținut protejat prin drepturi de autor!

Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Vezi mai multe detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close