Oct 102016
 

Ieri s-a încheiat prima ediție de Street Food Festival din Oradea. Adică mai pe înțelesul românului, o îngrămădire de tarabe la care se vindea mâncare ce, chipurile, ar putea fi servită din mers și, conform definiției, s-ar împărți în mâncare ce poate fi servită cu „furculițele” naturale din dotare (finger food) și fast food-ul nostru cel de toate zilele. A da… și ar trebui să fie mai ieftină decât într-un restaurant!!! Nu la prețuri nesimțite cum se întâmplă la orice festival românesc, iar Street Food Festival nu face excepție.

hamburger

Festivalul în sine a fost făcut după rețeta românească: se ia o idee bună, se amestecă până iese un carcalete și se servește frumos ambalat la supra preț.

Ce am putut vedea în cele trei zile de festival… mă rog, patru, dar prima zi nu se pune, că la ce ploaie a fost joi, nu a călcat picior de orădean pe acolo:

  • Pentru a da impresia că inutilitatea de platou din centrul Oradiei poate servi la ceva, au fost îngrămădite laolaltă tarabe, autobuze de tip food truck, șiruri de mese cu bănci, scenă pentru trupele invitate și loc pentru spectatori… bineînțeles, fără a deranja terasele deja existente ale localurilor din centru. O parte bună, a fost totuși – la ce frig a fost, ne-am putut și noi, vizitatorii, încălzi de la asemenea înghesuială.
  • Un chef Foa supraevaluat, la taraba căruia care s-au format cozi imense. Aici orădenii s-au împărțit în două categorii: cei care au regretat că era prea mare coada și nu puteau să stea ore întregi ca să guste din preparatele masterchefului… și cei care au regretat că au stat la asemenea cozi și apoi au fost nevoiți să mănânce…
  • Eroii care au avut tăria să stea nemișcați ore întregi la imensitățile alea de cozi, îndată ce își primeau porția de mâncare se loveau de o altă problemă. Și anume de nesimțirea celor care au ocupat locurile la mese și stăteau grupați câte cinci, șase… opt, la un suc. Pentru a fi mai bine înțeles, repet ideea: era vorba de un singur suc la cinci, șase … opt inși.

Recunosc, am tot respectul pentru cei care au dat dovadă de îndârjire și și-au sacrificat ore prețioase din viață pentru a mânca un hamburger, de exemplu. Am avut și eu o tentativă de a îngroșa rândurile în fața tarabei „Elemoszia” (cei responsabili cu hamburgerii), dar am dezertat ca un laș după douăzeci și patru de minute de așteptat, timp în care am făcut un singur pas în față.

Mi-am luat însă revanșa la o coadă mai mică, erau doar vreo zece persoane în față. Întrucât meniurile nu se vedeau, m-am pus la o altă coadă fără să știu ce voi lua… A fost așa, mai mult ca o răzbunare că nu îmi permiteam să stau două ore pentru un hamburger. Dar nu regret alegerea făcută: o porție de costiță de porc, cu un cartof fiert în coajă și multă varză. 25 de RON toată distracția… dar nu luasem în calcul faptul că mesele erau ocupate de cei care stăteau ciorchine la un singur pahar de suc/bere… Începuse adevărata distracție… trebuia să am grijă să nu răstorn farfuria pe mine sau, Doamne feri, pe careva în înghesuiala aia… bașca mai aveam și o bere în plus, pe care avusesem grijă să mi-o cumpăr preventiv…

M-am retras cu grijă pe marginea unei fântâni arteziene și am mâncat boschetărește. Dar costița aia a făcut să uit pe moment de lipsa de confort. A fost bună a naiba. „Papa la Sanyi”, chapeau!

O altă bilă albă, de fapt… blondă, a fost berea Zăganu, pe care de mult voiam să o încerc. Că-i la halbă, că-i la sticlă, e la fel de bună, iar acum e în topul personal, pe acolo prin raftul de sus.

Încet, încet – cătinel, cătinel, ne apropiem și de subiectul din titlu, cu cei mai buni hamburgeri. Mai pun o poză, că tare faini sunt:

hamburger

Ei bine, sătul de atâta festival de potol la colț de stradă, am luat înțeleapta decizie să continuăm festivalul acasă. Cu un total de fix 30,46 RON cheltuiți, plus ceva ingrediente pe care le mai aveam prin casă, am făcut (nu eu, ci prietena) zece hamburgeri de stă mâța în coadă și acum.

hamburgeri

Așa, ca o concluzie, zece hamburgeri făcuți acasă din aceeași sumă din care la festival aș fi luat doi … doi și un pic. Da, știu, banii ca banii, dar contează mult și atmosfera … acasă a fost mai fain. Nu m-am frecat de zeci de necunoscuți, nici nu am stat tremurând cu farfuria în mână, nici nu m-am stresat să nu mă murdăresc.

Treci cu vederea și pe aici:

 Zii ceva! Te provoc!

La nevoie poți băga și din astea, adică elemente HTML, dar nu-i „oblij”: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(e musai)

(și asta e musai)

error: Conținut protejat prin drepturi de autor!

Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Vezi mai multe detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close