Ian 302013
 

În Românica noastră scumpă se definesc din ce în ce mai clar două clase sociale: bogații și toți ceilalți. „Toți ceilalți” care sărăcesc cu fiecare iarnă prin care cu greu supraviețuiesc, cu fiecare taxă plătită sau doar încercând să-și asigure traiul de pe o zi pe alta.

Dar românul nu este sărac, că dacă ar fi, nu s-ar deschide pe la noi atâtea filiale de branduri de lux. Showroom-urile Ferrari se golesc mai ceva ca alimentarele de pe vremea Împușcatului. Telefoanele Mobiado, care mai de care făcute din lemn scump sau aluminiu folosit în aviație sau mai sclipitoare, placate cu aur, se vând pe sume astronomice pentru un român de rând.

Doar suntem prea săraci ca să ne cumpărăm lucruri ieftine, ce naiba.

Televiziunile arata periodic, la emisiunile informative care ar trebui să fie de știri, cum se lăfăie în lux vreun lăutar afon sau vreun infractor care joacă un rol de bogătaș cinstit. Și culmea, parcă în compensare, este prezentat imediat un caz social delicat sau vreun pensionar care nu-și poate permite medicamentele de care-i depinde viața.

Românul „special” a demonstrat că are gusturi fine. Hainele sau accesoriile de firmă nu îi sunt deloc străine. Dacă nu poartă vreun logo mult prea cunoscut, nu-și scoate din casă, nici mort, năsucul fin și ultra-operat. Iar atunci când o face, trebuie musai să fie mai ceva decât un eveniment monden.

Suntem un popor cu multe lipsuri, dar de personaje mondene în niciun caz nu se poate spune că ducem lipsă. Devine chiar o meserie de bază ocupația de … vedetă. O meserie care nu necesită studii aprofundate, talente ascunse sau vreo îndemânare de orice fel. Și ca orice stea, musai ca și cele de pe plaiuri mioritice să strălucească. Chiar dacă nu pot să facă diferența dintre o pălărie și o poșetă, nu-i bai, nu contează ce-i, trebuie cumpărată, numai scumpă să fie.

La noi, chiar și hoții au gusturi fine. Gata cu găinăriile și micile biznis-uri clasice aducătoare de venit nemuncit. Devine la modă furtul cu stil. Furtul ca o artă, de obiecte de artă.

Că tot a venit vorba de hoți, parlamentarii sunt speriați că vor primi doar 4.ooo de lei. Doar sunt aleșii neamului, cum se pot descurca, săracii cu o asemenea sumă infimă? Țțț… Că doar nu-s oameni de rând să stea cu chirii prin garsoniere. Sunt speciali și au nevoi speciale.

Vai și amar.

Treci cu vederea și pe aici:

  3 Responses to “România – țara extremelor”

Comments (3)
  1.  

    Romania , tara tuturor posibilitatilor:)). Citeam pe net o chestie foarte tare legata de Bucuresti , aceea ca turisti vin sa se plimbe cu Taxiul Groazei. Ce inseamna asta?:)). Adica platesc o suma frumusica de bani ( undeva intre 20-40 euro) pentru o cursa din Piata Victoriei pana in Berceni , la viteza si peripetii maxime. E si asta un mod de ati atrage turisti:))

    0

    0
  2.  

    O mare parte a persoanelor cu dizabilitati, chiar munces, fata de „HANDICAPATII” de parlamentari ai Romaniei. Astia sunt retardatii neamului.

    0

    0
  3.  

    Parlamentarii au furat si vor fura in continuare, la fel si copii lor, nu stiu cand se va schimba asta.. ce drq fac cu atatia bani….

    0

    0

 Zii ceva! Te provoc!

La nevoie poți băga și din astea, adică elemente HTML, dar nu-i „oblij”: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(e musai)

(și asta e musai)

error: Conținut protejat prin drepturi de autor!

Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Vezi mai multe detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close