Anii ’90… ce minunăție… atâtea baute și toate prostiile pe care le face orice adolescent. Aproape orice adolescent. Pentru Pipicaca nu cred că au fost chiar atât de frumoși anii ăia. Pe când noi băgam chef după chef, ăsta stătea seara acasă și îi făcea mă-sii frecții cu carmol, învăța pentru testele la religie sau dracu știe ce putea să facă ăla acasă în fiecare seară, că de mers cu noi la chefuri, nu!
Numai că la un chef, o aniversare, a fost musai să fie cu noi. Nu că l-am fi chemat, ci era chiar el sărbătoritul, și deh, ar fi fost cam prea urât din partea noastră să nu-l toleram la propriul lui chef.
S-a ocupat mă-sa de toată organizarea: a închiriat o bodegă, a adus munți de mâncare și zeci de sticle de suc. Toate bune și frumoase, numa o singură bubă: ciuciu alcool. Dar și ăsta a aparut pe ascuns, că doar Pipicaca primise bani cadou de la părinți și vrând-nevrând i-a investit în câteva sticle cu “finețuri” pentru papilele noastre gustative. ↓ Citește mai departe…
Ăștia avură ceva de zis: