Mă sună maică-mea:
– Iulienucă, mamă, da’ voi când vreți să intrați în rândul lumii? Toți prietenii tăi au copii. …….. 5 minute de bla-bla în care viața fiecărui cunoscut este luată la purecat ……… Voi când aveți de gând să ne faceți nepoței ………. alte 10 minute de exemple, că-i uitase pe cei cu care am fost la grădiniță și pe care nu-i cunosc …………… Că aveți deja o vârstă, când vreți să-i faceți? La bătrânețe? ……… iar bla-bla, dar atenția îmi scade considerabil, iar cuvintele se pierd undeva între difuzorul telefonului și ureche.
Păi cum aș putea să-i explic că în tot procesul ăsta de continuitate a vieții pe pământ (ca să zic așa) îs amuzante doar încercările?!
Și cum naiba să am grijă așa cum trebuie de un copil dacă am eșuat lamentabil în educația animalelor? Două animale am și eu și nici pe alea nu le cresc cum trebuie.
Șoarecele mi-e obez. Știu că trebuie hrănit puțin câte puțin, știu că-i tâmp și nu se oprește din mâncat. Dar când îl văd cum se agită că are castronelul gol, chiar dacă e cu fălcile pline și-și pitulă mâncarea, mi se face milă de el și-i mai dau un pumn… de semințe. Să nu-i lipsească nimic.
Aș păți cam la fel și cu un copil mic care-mi cere toată ziua dulciuri. Deci clar ar fi obez, de s-ar întreba lumea cine-i tac’so, că eu dacă n-aș avea burtică, aș fi chiar slăbuț.
Hai că șoarecele totuși e cuminte, mâncă și cam atât. Dar ce mă fac cu pisica?! Aia și-a luat nasul la purtare și de râzgâiată ce e, are un comportament de-a dreptul violent… mă bate. În fiecare zi am program de luat bătaie de la mâță. Vine încet, mieroasă, a dracului de prefăcută, și sare pe mine, mă zgârie, mă mușcă și fuge.
În paralel cu educația animalelor am stabilit deja mai sus că ar fi copilul obez. Pe deasupra, asemeni pisicii, ar fi și violent. De ce dracului să fac un copil gras care să mă bată?
Și ca tabloul să fie complet, ferească Dumnezo să fie fată și să moștenească trăsăturile mele… păi cum ar arăta o fată cu sprâncenele à la Mircea Albulescu?
Deci ar fi și frustrată.
În concluzie, ce părinte și-ar dori să aibă copil o grasă violentă de care toți copii să râdă că seamănă cu Eugene Levy (ăla din American Pie)?
Notă: Postarea asta incoerentă vine în urma unui coșmar de azi-noapte.
Adriana
10/10/2013 la 4:00 pm
Ţi-l voi distribui pe fb, să mai râdă lumea…că eu i-am omorât azi. Sunt posaci cu totul. Cam aşa gândesc şi eu, dar promit că vin şi-ţi spun şi eu cum am esuat cu educatia animăluţelor. Deşi, dacă mă gândesc …aş fi avut ceva şanse. Fain, râd de mor. Cum stai cu Superblogul? Trebuie sa vad ce faci cu farmecul ala. N-am avut timp.
Iulian M.
10/10/2013 la 9:22 pm
Multam fain pentru promovare 😀 Cu Superblogul imi incerc si eu norocul. Farmecul e pe maine.
Claudiu
10/10/2013 la 8:17 pm
De unde ti-au dat atatea exemple ca sunt curios ? Daca fac o medie nu cred ca 40% din prietenii tai de acasa , indiferent ca au plecat sau nu din oras au copii . Unii nici macar nu s-au insurat si sunt mai mari sau de aceiasi varsta cu tine . Ce atata graba ? 😀
Iulian M.
10/10/2013 la 9:26 pm
Oooo, pai cand vorbesc la telefon cu maica-mea… impropriu spus vorbesc, ca e mai mult un monolog. Eu nu mai am timp sa zic ceva, ca nici nu respira.
Claudiu
10/10/2013 la 9:51 pm
Daca ne referim la prieteni si nu la oamenii de pe acolo in general e cum am zis eu mai sus . Faci parte din majoritate 🙂 .
Anderi
11/10/2013 la 7:30 pm
Trebuie sa fi ratat sa nu iti doresti copii. Daca nu ai copi dc sa mai traesti? Ce lasi in urma ta?:)
Iulian M.
13/10/2013 la 6:41 am
Repeta anii de liceu si data viitoare citeste tot articolul 😉
alin
21/10/2013 la 10:02 pm
Trebuia sa-i spui : o sa fac copii atunci cand mataluta n-o sa-l mai votezi pe Basescu presedinte