Cică fură, undeva, într-un parc, într-o noapte, pe o bancă mai la umbră să nu fie văzuți de ceilalți plimbăreți nocturni, un el și o ea. Cum se giugiuleau ei, așa, nu băgară de seamă ca se holba la ei patrula: un polițai cu jandarmul din dotare.
Pfuuu, și începură ăștia cu morala: băi nesimțiților, aici în văzul lumii găsirăți și voi să vă răciți căldurile? Gata, amendă. Începe domnul cu cascheta ce i se sprijinea direct pe gât să scrie procesul verbal.
Mândru, își suflecă mâneca stângă să vadă toți țăranii ce ceas mare, fosforescent, mecanic și cu limbi și-a tras, și zice: azi, la ora unu fix… la care jandarmul încet și mai timid: ăăă, știți șefu’, e ora doișpe și cinci…
