Acas' gura pacatosului Amintirile mă chinuiesc – 8 : De treizeci de ani nu am mai înjurat

Amintirile mă chinuiesc – 8 : De treizeci de ani nu am mai înjurat

3 minute de citit
0
0
2,290

Prin vremuri de demult și comuniste, pe când eram oleacă mai mic îmi trăiam copilăria ca orice copil normal: mai spărgeam un geam cu mingea, mai spărgeam capul vreunui vecin cu o piatră bine aruncată… nimic deosebit. Dar totuși aveam o meteahnă prin care mă deosebeam de ceilalți copii. Deși eram un copil foarte politicos și bine educat, înjuram în draci. Blestemam și drăcuiam în cele mai colorate combinații, oricând, pe oricine. Și ce e mai rău, de gura mea a proastă nu scăpau nici părinții. Degeaba încercau cu frumosul sau cu pedepse că de înjurat nu mă lăsam.

Cum pe ceilalți puști din stradă îi amuza abundența de blestemății care-mi ieșeau din guriță, mă supărau în fiecare zi, doar ca să îmi dau drumul la tornadele de drăcuieli și înjurături. Asta nu înțelegeam: eu îi spurcam în ultimul hal, iar ei se prăpădeau de râs. Așa deci? Înjurăturile mele nu erau destul de rele? Asta mă mă ambiționa și mai mult, să scornesc înjurături mai colorate, mai greu de digerat. Eu făceam spume și se băteau dracii la gura mea, iar ei se prăpădeau de râs. Păi treabă-i asta?

Întotdeauna îmi încheiam programul de drăcuieli, cu un oligrofenilor, zis din tot sufletul, așa… cu „r”-ul pus aiurea.

de craciunDar totul s-a terminat într-o zi de decembrie. Se apropiau sărbătorile de iarnă, Moș Gerilă venise la grădiniță să ne împartă cadourile cumpărate de părinți și cred că l-am înjurat și pe el, că mă speria. Mereu mi-era frică de Moși. Și întotdeauna erau doi. Moș Gerilă era ăla care venea la grădiniță, iar Moș Crăciun venea acasă. Și de amândoi îmi era la fel de frică.

În poza alăturată este prins chiar momentul în care m-am lăsat de înjurat. Dar să facem cunoștință cu cele trei personaje din imagine: Moș Gerilă cu funcție înaltă „la partid” ascuns după o masca chinezească din plastic… după cum v-ați dat seama, eu sunt mogâldeața aia cu ochi mari, în costum de iepuraș… și fix în momentul în care trebuia să primesc cadoul mult așteptat, a apărut bunică-mea între mine și Moșul.

Vai, dar ce se întâmplă? Mamaie mă pârăște la Moșul că nu sunt băiețel cuminte, că îmi drăcui părinții și că la fiecare trei cuvinte scap o înjurătură?! Nenea ăla rău vrea să îmi ia înapoi cadoul și începe lupta pentru pachet. După ce mi-a făcut o morală de zile mari, în cel mai pur spirit comunist, am înjurat că nu mai jur, am jurat că nu mai înjur, ceva de genul.

Așa de rău m-a traumatizat episodul respectiv, că n-am mai scos din gură vreun cuvințel urât în preajma familiei. Și uite că au trecut treizeci de ani de atunci. Noroc cu fotograful, că a fost pe fază și așa am rămas cu o amintire palpabilă din momentul în care am încetat să fiu un copil-problemă.

Încarcă mai multe articole faine
Vezi mai multe din categoria gura pacatosului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.