Acas' di tăte pentru toți Croitorașul cel viteaz… era să rămână chior

Croitorașul cel viteaz… era să rămână chior

9 minute de citit
3
0
11

La  frumoasa vârstă de douăzeci de ani, din dorința de a cunoaște toate etapele vieții, fiind la început de drum în clădirea unei cariere, am pornit așa cum e normal, de la munca de jos. Am ales să-mi încep activitatea în câmpul muncii într-o fabrică de confecții…… (*).

*Ce intoducere pompoasă! A se citi „în diagonală”: eram fără un bănuț în buzunare, plin de datorii, fără nicio perspectivă de viitor, iar singura slujbă pe care am găsit-o a fost de „croitoreasă”. Adică la un atelier de confecții căutau fete care să lucreze la mașina de cusut, dar probabil l-i s-a făcut milă de mine și m-au angajat. Așa mi-am câștigat pentru o scurtă perioadă și porecla de „Croitorașul cel viteaz”.

Dar nu mă plâng. De ce aș avea motive să mă plâng, doar era un serviciu ca oricare altul:

– aveam un program fix – în sensul că la șapte fix trebuia să începem lucrul și lucram fix până ne termina norma… care mereu era mai mare decât am fi putut face într-un program de lucru normal;

– după ce că munceam, mai primeam și bani (culmea!) – ce-i drept, mai puțin decât salariul minim pe economie, dar știam măcar că trece luna și, poate, primim bani. De altfel, acolo am văzut pe cineva că a izbucnit în plâns în ziua de salariu… și alea nu erau lacrimi de bucurie.

Destul cu pesimismul. Că erau și părți bune… nu-mi vine niciuna în minte acum, dar sunt aproape sigur că erau și d’astea.

Tot acolo am trecut… milimetric, la propriu, pe lângă o pensie de handicap. Venise o comandă de haine în carouri. Pretenția clientului era ca la toate îmbinările (umeri, mâneci ș.a.m.d.) să fie modelul continuu, pătrățelul caroului să fie perfect. Nimeni din unitate nu s-a mai orientat după tipar, toți „trăgeam” la model, eram cu ochii la pătrățele, să fie perfecte. Și au fost. Dar doar pătrățelel, că odată terminate hainele, nu puteau fi îmbrăcate. O mânecă era mai sus, alta mai spre spate, buzunarele strâmbe… dar carourile… ei… carourile erau super.

O zi și o noapte înainte de data când trebuia făcut exportul am muncit fără întrrupere. Tot ce muncisem în săptămâna respectivă, a fost descusut, s-a renunțat la ideea de carouri perfecte și totul a trebuit reparat de urgență.

Bine măcar că făceam cu schimbul: cine obosea de la cusut, trecea la descusut, iar cine obosea de la descusut, trecea la cusut.

Am muncit în ritmul ală, și nu exagerez deloc… 30 de ore continuu. Numai că pe la ora 5 dimineața, eram la descusut și deodată simt, ca prin vis, o mână străină care mă împinge. De oboseală ațipisem. Cu foarfeca în mână. Iar capul mi-a căzut spre foarfeca ce era orientată în sus. Dacă nu era o colegă atentă și să-mi tragă la timp mâna, acum poate îmi lustruiam ochiul de sticlă… dacă aveam noroc să scap doar cu atât.

Cu bune, cu rele, timpul a trecut. Am rămas totuși cu ceva. Acolo am învățat că hainele trebuie respectate. Nu pentru cât de frumoase sunt, nu pentru firma care e trecută pe etichetă, ci pentru munca cu care sunt create.

Fiecare investește bani în haine, în propria imagine. Și nu de puține ori fără pic de gust sau stil. E drept că nu haina dă valoare omului, dar îl conturează ca individ. Mai degrabă apreciez o îmbrăcăminte modestă, curată, îngrijită și asortată specificului situației, decât una „țipătoare”, încărcată și care nu se încadrează deloc în… peisaj.

sigla boschÎn ziua de azi e parcă din ce în ce mai greu să găsești haina potrivită. Chiar dacă te lovești la tot pasul de oferte care mai de care mai atrăgătoare, cu greu găsești ceva potrivit. Și nici materialele nu mai sunt ce au fost odată. Văd că acum sunt la modă produsele de unică folosință, chinezăriile (chiar dacă pe etichetă nu scrie Made in China, pentru mine tot „chinezării” sunt).

fier de calcat boschO haină bine îngrijită, călcată și care să nu „pută” a kitsch va fi mereu cu mult deasupra trendurilor impuse de creatori de modă care nu-s în stare să-și găsească pentru ei o îmbrăcăminte „mai de Doamne-ajută”, darămite să-i îmbrace pe alții. Bosch îți e un partener de încredere când vine vorba de îngrijirea hainelor. Cu experiență îndelungată în domeniul de produse electrocasnice, Bosch te ajută să îți păstrezi intact stilul vestimentar și are grijă de hainele tale preferate.

Hainele pe care le porți chiar merită puțin respect.

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Încarcă mai multe articole faine
Vezi mai multe din categoria di tăte pentru toți

3 Comentarii

  1. Spunsieu

    23/11/2013 la 9:21 pm

    Asta da intamplare! Banuiesc totusi ca ti-a folosit la ceva si o astfel de experienta. Si eu am avut o perioada nefasta in care am cusut…lavete pentru o firma si chiar mi-a trecut acul de la masina prin unghia de la degetul mare desi aveam ani de antrenament la cusut. Sunt doar etape din viata, eu nu o regret nici acum. Cu hainele ai mare dreptate, unele chiar nu au moarte!

    0

    0

    Dă-i replica

    • Iulian M.

      23/11/2013 la 9:33 pm

      Eee… nu am povestit si de partile sangeroase, de la alta slujba, unde m-am ales cu cateva taieturi si un deget zdrobit… chiar „the finger”. Dar toate au trecut, iar acum pot sa rad cand imi aduc aminte 😀

      0

      0

      Dă-i replica

  2. danut

    09/01/2014 la 3:28 pm

    dupa experienta traita, sa inteleg ca tu esti croitoreasa in casa…

    0

    0

    Dă-i replica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *