Aventurile lui Pipicaca – 8. Pipicaca ajunge mare mafiot

Așa cum spus în episodul anterior, universul de baiat de bani gata al lui Pipicaca s-a stins și a fost nevoit să pună osul la muncă. După ce și-a luat țeapă cu videochatul pentru poponari, trebuia să găsească repede altă metodă să facă bani, că de când intrase ta-su la pârnaie și mă-sa ajunsese curva cartierului, nimeni nu se mai ocupa de bietul retardat care din „de bani gata” ajunsese „gata cu banii”.

Măcar ne avea pe noi aproape, să-i amintim permanent ce „caine de rasa” fusese și ce javră a ajuns. Nu trecea zi să nu îi „indulcim” viața:

– Ce mai faci Pipicaca, trai-ți-ar mă-ta… cu tot cartierul.

Și ajunsese rău de tot, saracul. Când mai ieșeam la o băută, cu ultimii bănuți își lua o bere și dup’aia umplea sticla cu apă de la robinet, numai să mai aibă ceva lichid în față, să nu pară că stă fără să consume ceva.

Și într-o seară aruncă bomba: și-a găsit niște oameni de încredere cu care pleaca la muncă în Italia.

Și-a vândut tot ce mai avea, să plătească „binefăcătorilor” taxa de șmecher și dus a fost, să facă averi. Nici nu apucarăm să ni se facă dor de el și nici să îl uităm de-a binelea, că se și întoarse. Convocă ședință de băută generală și chemă toată gașca la o terasă. Și ca la orice ocazie de genul ăsta, ne duserăm cu setea-n gât și fără prea mulți bani prin buzunare. Că doar când venea careva „din afară” se lăsa cu gramezi de sticle golite, iar cheltuiala era „pe barba” norocosului muncitor pe meleaguri străine de țărișoara noastră saracă.

Numa că Pipicaca veni deja falit și dupa ce ne-a cerșit bani de-o bere, începu să ne povestească ce aventuri incredibile a avut cât timp a fost în „cizmă”. Și ne povestește, el, cu lux de amănunte cum a intrat într-o gașcă de spărgători de elită, cum făcea munți de bani furând, spărgând magazine, benzinării sau shaormerii. Tremurau săracii macaronari când apărea Pipicaca și își deșertau seifurile pline cu bani în brațele lu’ nea mafiotu’. Se căcau pe ei carabinierii, că doar Pipicaca era în cea mai temută organizație mafiotă. Vestul sălbatic era loc de joaca pentru copii comparativ cu Italia jefuită de Marele Pipicaca, iar Jesse James se juca prin țarână cu un pistol cu apă. Pipicaca era cel mai cel, tata lor, cappo di tutti capi. Chiar și Dumnezeu se băga speriat sub pat când apărea Pipicaca cu câte două pistoale în fiecare mână.

Și ne mai spunea el, cu regret, cum avea vreo doi-trei munți de bani, doar că a fost trădat de tovarășii de arme, care l-au jefuit, i-au luat averile și a fost nevoit să mai spargă, ceva, o bancă să faca rost de bani să se întoarcă în țară.

Și tot povestea aventuri cu banditi și își sugea, tacticos, maseaua cariată, obicei pe care îl avea de mic… și la fel și maseaua cu pricina, tot cariata o avea de mult. Și dă-i și povestește… că deja amețisem toți de cap. Toate bune și frumoase până când apare o șatră de țigani și încep ăștia să urle:

– Semafooor, ce faci bă?

– Uite-l, frăție, pe Semafor. Gata bă, făcuși rost de bani să ajungi acasă?

– Semafooor, mânca-ți-aș, nu muriși de foame?

Și tot ei, țiganii, ne-au lămurit care era treaba cu Semafor. Semafor nu era altcineva decât Pipicaca al nostru, spaima Italiei, care de fapt stătuse tot timpul lângă un semafor și cerșea câte un bănuț strălucitor de la șoferii care opreau la stop. Cât despre aventurile cu bandiți, Pipicaca băga spaima, într-adevar în oameni, în cei care treceau pe lângă el și care se scârbeau din cauză că retardatul duhnea a mortăciune… cât despre  spargeri, singurele pe care le dădea era atunci când jefuia vreun tomberon pe care îl golea de tot ce putea fi mâncat. Mare bandit, Pipicaca ăsta.